Nu pot să nu mă întreb cîţi dintre voi aţi învăţat la şcoală că Mihai Eminescu a fost un etern îndrăgostit, posibil neadaptat şi v-aţi rezumat la învăţarea poeziilor lui, a cîtorva lucrări de proză şi atît. Nu sînt la curent cu programa de acum din şcoală, dar pe vremea cînd eram eu prin gimnaziu şi liceu cam atît a fost tot ce am învăţat despre el. De-abia ulterior am aflat că a fost unul dintre gazetarii de seamă ai epocii lui, că aşa zisa nebunie de care a suferit a fost de fapt o înscenare pentru a-i închide gura şi de a-l izola.
Sînt multe de zis despre el, ca despre oricare altă personalitate a epocii lui, iar unul dintre subiectele pe care le-am citit pe hotnews azi încearcă să aducă cîteva informaţii suplimentare, chiar dacă numai succint. Articolul poate fi citit aici şi este un interviu al Mirunei Lepuş, o tînără de 23 de ani care povesteşte în cartea “Despre Eminescu şi ce am învăţat descoperindu-l” cum il percep pe Eminescu elevii atunci cînd refuză să înveţe fără înţeleagă prea bine comentarii kilometrice despre opera acestuia. Ea spune că “Nu poate să îţi placă Eminescu dacă nu îl citeşti. Nu poti iubi decît ceea ce cunoşti. Şi nu cunosti decît lucrurile pe care le-ai domesticit”.
Moda comentariilor kilometrice nu este deloc nouă. Au avut şi ele rolul lor, dar este oarecum limitat. Este mai uşor să înveţi pe cineva obligîndu-l să prelucreze informaţii prelucrate (digerate) deja de altcineva, dar este mult mai util să îl înveţi să gîndească pe cont propriu, să digere informaţiile aşa cum poate el mai bine. O educaţie nu ar fi completă fără această gîndire a fiecăruia dintre noi.
Vă sugerez să cititţi articolul şi chiar să cumpăraţi cartea Mirunei. Eu o voi căuta cu siguranţă prin librării în perioada următoare.
Articol preluat de aici.