Haideţi să vă povestesc despre nesimţirea la volan. Aseară am fost la cu nişte prieteni pînă în Debrecen (e destul de aproape de Oradea, la vreo 50 de km). Doi dintre noi am fost la un antrenament de kendo împreună cu clubul de acolo iar celălalt avea nişte treabă. Cei care cunosc zona ştiu că şoseaua Borşului, care face legătura între Oradea şi vama Borş este lată, cu 4 benzi de circulaţie (cîte două pe fiecare sens). Cînd am plecat noi (adică cam pe la ora 18:30-19) era destul de puţin folosită, doar cîte o maşină, rară, se vedea prin zonă.
La un moment dat din spate s-a apropiat cu viteză (să tot fi avut vreo 120 de km pe oră sau peste viteza aia) un Mercedes alb. Spre marea mea părere de rău, n-am reţinut numărul şi nici modelul maşinii ca să-i fac reclamă dobitocului, dar poate se va recunoaşte el. Da, n-am greşit cînd am scris că ESTE un dobitoc. Drumul era aproape pustiu iar noi ne “tîrîiam” cu o viteză cît de cît legală pe banda din mijloc dinspre Oradea spre Borş cind individul din spate a început să tot facă semne cu faza lungă să ne dăm la o parte ca să treacă. Cînd am văzut că ne deplasam în continuare pe banda din mijloc s-a pus la cîţiva metri de spatele maşinii cu faza lungă pornită şi a mers aşa în spatele nostru cîteva secunde bune. Tot fără efectul dorit. Dacă aş fi pus frînă (eram, totuşi, la volan) cu siguranţă ar fi ajuns să-mi fumeze direct din ţeava de eşapament cu dinţii bine înfipţi din ea.
Pe urmă s-a pus pe banda din dreapta (complet pustie de altfel), ne-a depăşit şi s-a pus în faţa noastră apoi a început să frîneze, de parcă ne-ar fi invitat să îl lovim. Pe urmă a apăsat din nou pe acceleraţie şi a dispărut.
O scriu ca s-o citească toţi: dacă dobitocul avea tupeul ca să oprească maşina ar fi încasat o bătută (adică o bătaie) cît să o ţină minte toată viaţa. Poate că în viitor el sau alţii ca el vor avea mai multă minte să evite să facă aşa ceva (cu noi sau cu oricare alţii)… deşi mă cam îndoiesc că ar înţelege vreodată cu vorba bună.
Articol preluat de aici.