Pe un picior de plai dîmboviţean
Şi cu o gură blondă de rai Udreştean
Iată se cobor la vale de sus de la guvernare
Trei reforme financiare.
Una-i reducerea salariilor bugetare
Unu-i împrumutul foarte mare
Altu-i tupeul cel mai tare.
Un ciobănel cam mititel
La înălţime şi cam chel
Cu un căţel Emilescian
Un pic mai păros şi cam ţăran
A ieşit la înaintare
Ca să ne convingă că-i cel mai tare
Şi că-i cel mai potrivit
Şi mai de nestăpînit,
Că-i cel mai rotund
Şi cel mai pro fund.
Dar mogulul Voiculescian
Şi mogulul Patriscian
Şi cu el Vîntulescian
Se tot vorbiră
Şi se sfătuiră
Pe la final de mandat
Ca să mi-l facă uitat
Pe cel mai marinar
Că-i mai ştrengar
Şi are resurse mai multe,
Blonde şi avute
Şi servicii mai secrete,
Blonde şi discrete.
S-au bătut în declaraţii
Şi în explicaţii
Care-i mai bine intenţionat,
Şi mai bogat
Şi mai pixelat
În albastru scăpătat
În botul umflat
Al unui oarecare
Nevinovat sub soare.
Marinarul a cîştigat
Şi nu s-a mai mutat
De la palat la răcoare
De gratii ascuns de soare.
Iar cea Elenuţă
Cu lînă blonduţă
De trei luni-ncoace
Gura nu-i mai tace
Nu îl lasă-n pace.
– Elenuţă laie, mioriţă
Cu lînă blonduţă
De trei luni-ncoace
Gura nu-ţi mai tace
Nu mă laşi deloc în pace!
– Drăguţule marinărel,
Dragă Trăiănel,
Dă-ţi resursele-ncoace
Şi lasă-ţi SRIstele-n pace.
Şi dă-ţi bănuţeii
Şi toţi golăneii
La micuţul prim-ministru
Cu guvernul numărul patru.
Că-i grav de noi,
Sînt toţi cu ochii vîlvoi,
Zic că i-am furat
Şi i-am înşelat
Şi vom da socoteală
Pînă vom avea viaţă nasoală.
– Elenuţă laie, mioriţă
Cu lînă blonduţă
Din nou am cîştigat
Şi nu m-am săturat
De mandate şi de bani
De putere şi de golani
Cu care să mă lupt.
Aruncă-mi paloşul cel rupt
Lîngă şuviţa demult tunsă,
Tunsă felegunsă.
Avem mult de lucru,
Atîta de mi-e acru.
Cheamă-l pe Boc cel tunsu
Şi spune-i c-am vîndul grosu
Dar mai este de furat
De amanetat şi de lucrat
Pînă ne scoatem paralele
Şi ne sugem acadelele
Pe vaporul de Constanţa
Ce ne va duce-n Franţa.
– Stăpîne, stăpîne,
Îţi aduc şi-o pîne
Furată de la bugetari
Ca s-o împarţi la pensionari,
Ca să te aleagă mai departe
Cît se mai poate.
– Elenuţă laie, mioriţă
Cu lînă blonduţă
De eşti năzdrăvană
Şi cam fetişcană,
Lasă-i să muncească
Şi să se căznească
Pe angajaţi şi pe bugetari,
Şi pe pensionari.
N-am eu grija lor,
Aşa cum n-am grija acestui popor.
Au trăit vremuri grele
Şi-naintea taxelor mele.
Nu-s singurul taxator bondoc,
Te am pe tine şi pe Boc,
Au fost şi dictatori înalţi
Şi ne vor urma mulţi.
– Stăpîne, stăpîne,
Dar oamenii vor pîne
Şi bani pentru facturi.
Acum mănîncă lături
Şi ne-njură de zor
Pentru lipsa de spor
În refacerea economiei
Şi zgomotul gălăgiei.
– Oamenii se vor îndoi
Ne vor supravieţui alte milenii doi
Şi-şi vor aminti de noi
Ca de nişte strigoi.
Iar pînă atunci dacă-i auzi
Poate-n fiecare zi
Despre oameni sărmani,
Bătrîni sau tineri golani,
Împuţiţi ţigani
Sau doar ţărani,
Plîngînd de greutăţi
Şi de necesităţi
Pe toţi întrebînd
Şi la toţi zicînd:
Cine-au văzut
Cine-au recunoscut
Un mîndru marinel,
Chel, dar mare golănel,
O mioară blondă frumoasă
Şi cam siropoasă,
Şi un guraliv Bocănel
Dar cam peste tot mititel?
Tu, Mioara unui cocoşel,
Să te-nduri aşa, niţel,
Lasă-i să ştie că noi ne-am luat
Şi ne-am cărat
Cu Emil pe nişte cai
Pe-o gură de rai.
Acolo rămîn
Doar unde pas de român
Nu a mai păşit
Şi nici nu s-a pripăşit
Vreun suflet stingher
Chinuit de mariner.
Articol preluat de aici.