Una dintre ştirile citite un pic mai devreme m-ar fi făcut să jubilez dacă n-ar fi aruncat cu rahat în politicienii români. Ungurii au anunţat o serie întreagă se reforme (“doar” 29) menite să reducă deficitul bugetar. Este clar ungurii au şi ei problemele lor, ca toată lumea, dar, spre deosebire de politicienii de la Bucureşti, cei de la Budapesta au dovedit că au mai multă raţiune şi mai mult interes de a rezolva problemele.
Dacă politicienii noştri nu-s buni decît să aplice taxe peste taxe oferind cam nimic în schimb (cele mai mult cîteva ţepe şi datorii suplimentare), cei ai ungurilor au luat cîteva decizii pe care eu le consider foarte bune: băncile vor fi taxate, se renunţă la maşinile de serviciu şi telefoanele mobile gratuite acordate funcţionarilor, impozitul aplicat companiilor scade de la 19% la 10%, sistemul pentru absorbţia fondurilor comunitare va fi modificat în favoarea întreprinderilor mici şi mijlocii, salariile angajaţilor din sectorul public, inclusiv angajaţii băncii centrale, vor fi plafonate la două milioane de forinţi (vreo 7 mii de euro) pe lună.
E adevărat, nu-s economist şi nici n-am de gînd să devin aşa ceva în viitor. Dar sînt capabil de o estimare oarecare: cea mai bună soluţie pentru ieşirea din criză este o combinaţie de două acţiuni: reducerea cheltuielilor ŞI încurajarea producţiei (şi, indirect, a exporturilor). Politicienii romîni s-au axat doar pe prima acţiune şi atît… este o moarte sigură după o agonie îndelungată.
Ştirea care mi-a atras atenţia este aici.
Articol preluat de aici.