În seara asta m-am gîndit să pornesc o nouă secţiune a paginii. Nu de puţine ori am observat (cu o foare mare neplăcere) comportamentul obsesiv-compulsiv al mass-mediei în general şi al televiziunilor în special, dar niciodată nu am ţinut o socoteală foarte strictă a obsesiilor care îi apucă, îi ţine o perioadă pînă apare următoarea.
Secţiunea asta are un singur scop: de a urmări (în măsura în care se poate) aceste obsesii. Poate că ele vor ajunge să fie contorizate într-o lucrare care tratează bolile psihice de care suferă acest popor din cauza mass-mediei. Oricum, nu mă aştept ca celor care lucrează în mass-media să le fie ruşine pentru acest comportament. Cei vinovaţi nu se vor simţi niciodată vinovaţi de ceva, deşi sînt. Restul, pentru că există cu siguranţă persoane care nu sînt de acord cu aşa ceva, nu au motive să le fie ruşine.
Pentru început vin cu două exemple de obsesii: moartea Mădălinei Manole şi circul din familia ei care a pornit după aceea. A ţinut o săptămînă iar azi a fost înlocuită (sau cel puţin estompată) cu o nouă obsesie: deshumarea lui Nicolae şi Elena Ceauşescu.
Articol preluat de aici.