Nu vreau să abordez subiectul jurnalului (blog-ului, dacă ar fi să folosesc un termen la modă) ca o afacere, deşi sînt destul care şi-au făcut un jurnal şi cîştigă (mai mult sau mai puţin) bine de pe urma lui. În România sînt destul de puţini, dar numărul lor creşte vertiginos pe măsură ce te îndepărtezi de ţară (virtual, pe reţea, sau în lumea senzorială).
Subiectul acestui articol (sau opinii, sau note, spuneţi-i cum vreţi) este altul: modul în care jurnalele completează o afacere. O vorbă încă la modă spune că “dacă nu eşti pe internet nu exişti”. Nu îi dau în întregime dreptate, încă mai există pe la noi destule firme mici care nu au tangenţă cu reţeaua mondială şi nici nu-şi propun aşa ceva, dar internetul este o reţea foarte utilă în momentul în care vrei să ieţi din cartierul/satul în care îţi desfăşori activitatea şi vrei ca lumea să audă de tine. Cît mai multă lume, cît mai departe şi, dacă se poate, cît mai mult numai de bine. Gura tîrgului, adică metoda antică de popularizare, folosită pînă dincolo de epuizare, rămîne la fel de eficientă ca întotdeauna şi s-a extins deja şi pe reţea: forumurile, pe vremuri, reţelele de socializare mai recent, sînt pline de bîrfe şi de zvonuri mai mult sau mai puţin veridice.
Un alt aspect al activităţii pe reţea, unul care practic a explodat în ultimii ani, este cel al jurnalelor. De aceea vreau să extind un pic vorba asta la modă şi să spun că “dacă nu ai blog nu exişti”, va rămîne de văzut în ce măsură este valabilă. Acum este banal chiar să faci unul folosind oricare dintre sistemele de “blogging” existente (wordpress, blogspot, yahoo, ablog, etc) să îţi faci un cont acolo şi să începi să scrii, e vorba doar de cîteva minute. Configurarea unui jurnal (pentru că deseori nu este suficient doar să-l faci şi atît – modul de organizare a informaţiilor ajută foarte mult la partea de optimizare pentru motoarele de căutare) şi conţinutul lui (adică ce pui acolo şi modul în care scrii) sînt altă mîncare de peşte, şi deseori se dovedeşte a fi mult mai dificil decît la prima vedere. Nu te va citi nimeni dacă scrii numai abureli şi, mai rău, faci o mulţime de greşeli ca ultimul agramat în textele tale.
Dar, dincolo de necesitatea unui standard al calităţii, jurnalele au ajuns să “muşte” o bucată bună din halca de activitate a ziarelor (atît în lumea virtuală cît şi cea senzorială) şi nu doar din perspectiva în care mulţi jurnalişti au preferat să îşi facă propriul blog. Mulţi cititori au ajuns să citească jurnalele de profil (social, politic, tehnologie, calculatoare, medicină, etc) în detrimentul ziarelor care doar preiau informaţii din mai multe părţi, le combină în cîteva pagini, şi le “expediază” mai departe în formatul specific. Mai mult: toate ziarele mari sînt supuse unor constrîngeri din punct de vedere economice, ele TREBUIE să vîndă publicitate în paginile lor, şi politice… nu este deloc o noutate că politicul caută să acapareze mijloacele de informare în masă pentru a-şi face un public fidel. Pentru cei care întreţin un jurnal aceste constrîngeri sînt mult mai lejere: sînt constrînşi doar de existenţa (sau nu) a publicităţii pe paginile lor şi a temei jurnalelor lor… Este foarte important să ai o temă anume (sau mai multe) pentru jurnal şi să te ţii de ea (ele), dacă o faci bine vei atrage mai mulţi vizitatori şi, indirect, mai mulţi bani de pe urma publicităţii.
Revenind la tema articolului, orice afacere serioasă are o pagină pe reţea: fie este o pagină de prezentare, fie că este un magazin virtual, fie că este o pagina dedicată unei anumite activităţi online. Dar cea mai mare parte a acestor pagini web sînt impersonale sau foarte impersonale, nu oferă decît strictul esenţial şi atît. De multe ori este suficient, iar firmele respective au succes cu pagina respectivă. Dar tendinţa modernă este de a căuta informaţii cît mai multe despre o firmă cu care intri în contact sau despre care vrei să afli cît de serioasă este. În general orice firmă care are o activitate oarecare lasă urme şi pe reţea, prin opiniile pe care le au alţii despre ei sau pur şi simplu prin informaţiile publice care o au ca subiect (cifra de afaceri, proprietari, formă de activitate, adresă, etc – toate sînt informaţii publice, doar să ştii unde să cauţi).
Din punctul meu de vedere adăugarea unui strop de personalitate, de activitate umană şi de istorie nevăzute a firmei prin intermediul unui jurnal nu poate decît să ajute afacerii. Descrierea activităţii prin intermediul unor articole (nu neaparat dese, dar este esenţial să fie periodice) ajută pentru aducerea de vizitatori şi potenţiali clienţi. Descrierea unor probleme de care s-au lovit angajaţii (fie profesionale, fie în relaţii cu statul sau cu alte firme, fie probleme birocratice) îi va face pe oameni să înveţe din acele experienţe şi să aducă un surplus de imagine bună afacerii. Ca să nu mai vorbesc de optimizarea pentru motoarele de căutare, un jurnal poate face miracole unor afaceri care nu prea au fost promovate ori s-au folosit metode ineficiente (ca să nu spun proaste) de promovare.
Unul dintre punctele forte care a ajutat la răspîndirea jurnalelor pe reţea este gratuitatea creării unui cont, indiferent de sistemul de “blogging” folosit, şi faptul că wordpress-ul, de exemplu, a realizat un sistem gratuit, uşor de de exportat pe propriul domeniu şi de întreţinut din punctul de vedere al modului de funcţionare (nu sînt în întregime obiectiv pentru că sînt de meserie programator şi activez de ceva vreme pe reţea, este uşor din punctul meu de vedere dar pentru un începător aşa ceva se poate dovedi foarte greu). Un asemenea jurnal este uşor de adăugat ca parte a paginii unei afaceri, iar întreţinerea lui din punctul de vedere al conţinutului (articolele, textele, imaginile, filmuleţele adăugate) este foarte facil şi o poate face oricine.
Articol preluat de pe Supravirtual.ro via Dan-Marius.ro.