În timp ce pe străzile Atenei oamenii protestează în stradă împotriva planului de austeritate, cu puţin timp în urmă parlamentarii greci au votat în sensul aprobării acestui plan. În ultimele ore am auzit tot felul de persoane comentînd pe această temă, mai mult sau mai puţin pe subiect şi nu scuturaţi de delirius tremens, că e bine pentru europeni ca planul să fie votat, dar că grecii vor suferi în următoarele luni. Sau despre efectele pe care refuzul unui plan de austeritate le-ar avea asupra Europei.
Nu sînt în măsură să vorbesc despre falimentul Greciei sau despre viitorul economic al acesteia: nu sînt economist şi nici nu cunosc toate datele problemei, şi nici nu am de gînd să încep să aberez aşa cum i-am văzut pe mulţi făcînd fără să fie opriţi sau măcar atenţionaţi. Dar evenimentele de azi (şi nu numai) mi-au atras atenţia, iar cel mai mult a ieşit în evidenţă marea deosebire dintre noi şi poporul elen: grecii o duc mai bine ca noi, ca salariu mediu şi ca bani cîştigaţi de un cetăţean “de rînd”, dar sînt gata să iasă oricînd în stradă şi să caute să protejeze ce au deja. Românii în schimb… o foarte mare parte sînt în stare să nu facă nimic chiar dacă sînt călcaţi în picioare şi sînt furaţi pe faţă… au dovedit-o de prea multe de ori în ultimii ani.
Dincolo de aceste diferenţe sîntem în acelaşi rahat, depinde de fiecare dintre noi cum îl tratăm şi dacă decidem să-l mîncăm în continuare cu nemiluita sau să îl aruncăm acolo unde îi este locul.
