Ziua de azi a avut, într-o oarecare măsură, amprenta remanierii guvernului. Mai ales pentru cei cărora le pasă… politicienilor în general şi hienelor din mass-media.
În cursul acestei zile lucram pe aici, la un moment dat, cu televizorul aprins prin preajmă iar noile victime ale refulărilor românilor tocmai îşi rosteau jumărmintele de credinţă. Un lucru mi-a atras atenţia: încă se mai jură pe biblia creştină. Sîntem în secolul XXI, în era internetului şi a globalizării, iar demnitarii unui stat încă mai jură pe o carte plină cu poveşti şi ceva date istorice.
În teorie miniştrii ăia sînt puşi acolo (în posturi de decizie) pentru performanţele lor deja dovedite, nu pentru credinţa lor… credinţa e ceva personal şi nu ar trebui implicată. Practica ne cam omoară, mai ales de foame, prin mult iubita noastră Românie, aşa că era de aşteptat ca să existe reminiscenţe antice şi de demult în practica curentă. Din punctul meu de vedere chestia de azi este o dovadă suplimentară că separaţia puterilor în stat este inexistentă în România…
Daca s-ar pune problema să fac un asemenea jurămînt nu l-aş face dacă ar include zeul creştin pe acolo. Sau oricare zeu, de altfel. N-am nevoie de mărturia divină a unei religii oarecare, prefer să-mi asum jurămîntul ăla pe cont propriu. Dacă cineva nu ar avea încredere în cuvîntul meu mărturia divină nu are nici o valoare. Cei care fac un jurămînt fals sînt capabili să mintă îndiferent cîte cărţi sfinte îi pui în faţă.
Articol preluat de aici.
