Ieri a fost o zi foarte frumoasă în Oradea, mult prea senină, însorită chiar, şi prea caldă pentru luna octombrie. Noaptea este răcoroasă, după cum era de aşteptat, dar e departe de a fi frig. Toamna întîrzie să-şi intre în drepturi depline, deşi toamna orădeană, festivalul local ajuns la a XXI-a ediţie, s-a terminat deja de o săptămînă.
Pe scurt, e suficient de cald pentru a putea sta cu geamul deschis la 3 şi jumătate dimineaţa. Nici urmă de somn, nici un chef de muncă sau alte chestii… este momentul perfect pentru frecarea mentei. Rarele maşini care trec pe stradă nu constituie un deranj, iar oamenii (probabil ţigani) care freacă strada cu măturile lor s-au îndepărtat deja. Nu mă întrebaţi ce efect au măturile alea asupra prafului care se adună pe unde aohcă, am să consider că este o întrebare retorică şi nu o să vă răspund. Dar parcă nu sînt chiar atît de multe frunze căzute pe străzi anul ăsta… nu ca în alţi anu şi nu pe toate străzile la fel. Nu aş putea spune că e tocmai un lucru bun: frunzele moarte căzute din copaci iarna au rolul lor cît se poate de clar în circuitul materiei şi al mineralelor folosite de plante.
Vreo doi cîini încă n-au somn… nici cei cîţiva şoferi care fac ture de sănătate pe stradă cu maşinărille lor, în rest Oradea doarme.