Laleaua (Tulipa) face parte din familia Liliaceae şi este un gen care cuprinde aproximativ 100 de specii de plante cu flori. Sînt originare din nordul Arficii, sudul Europei şi Asia (din China şi Japonia pînă în Anatolia şi Iran – unde floare apare pe drapelul naţional). Deşi Olanda este ţara europeană a lalelelor (primele lalele din Olanda au fost plantate la Universitatea Leiden în toamna anului 1593) împreună cu Turcia (care are un statut special), zonele în care se regăsesc multe specii de lalele sînt stepele din Kazakhstan şi Munţii Hindu Kush şi Pamir.
Originea numelui provine de la asemănarea cu pălăriile orientale: cuvîntul persan toliban înseamnă turban. Laleaua este întîlnită în foarte multe ţări prin gădini, parcuri şi terase datorită cultivării relativ uşoare şi a coloritului frumos. Lalelele pot fi „bătute” (cu floare dublă), cu margini zdrenţuite, asemănătoare cu crinul şi se găsesc într-o mulţime de nunaţe şi culori, de la alb la albastru închis, dar nu numai.
Lalele se înmulţesc atît pe cale sexuată (prin seminţe), cît şi asexuată (prin bulbi). La înmulţirea prin seminţe florile apar în al cincilea an, aşa că înmulţirea sexuată este folosită pentru obţinerea de sortimente noi. Pentru plantări se foloseşte înmuţirea asexuată, pentru aceasta trebuie aleşi bulbi sănătoşi, tari şi mari (diametrul de minim 3,5 cm) şi pot fi cultivaţi în casă. Speciile hibride pitice, care infloresc timpuriu, sînt cele mai bune pentru a fi plantate în casă: laleaua timpurie comună, laleaua „bătută” timpurie, laleaua Kaufman, laleaua Greigii.
