Poate că v-aţi întrebat de ce în ultimul timp sînt atîtea accidente rutiere pe drumurile româneşti… Motivele sînt diverse, de la drumuri proaste la neadaptarea vitezei pentru ele, de la oboseala şi neatenţie la consumul excesiv de alcool. Dar foarte multe accidente au în comun două elemente esenţiale: prostia şi nesimţirea, de obicei în combinaţie cu alte elemente (alcool, oboseala şi infrastructura distrusă).
Azi mi-a fost dat să observ un foarte bun exemplu de PROSTIE umană în Oradea. Am avut ceva treabă prin oraş şi am luat maşina, se mai întîmplă să fie nevoie de ea. La un moment dat am ajuns în sensiul giratoriu de la centrul civic, proaspăt renovat – de numai cîteva luni. S-au pus cîteva straturi de asfalt nou, s-au pus nişte semafoare (pentru fluidizarea traficului – cică – şi chiar o trecere nou nouţă de pietoni). De fapt s-a mutat cea de lîngă liceul Gojdu cu cîteva zeci de metri mai încolo, la colţul sensului giratoriu în care o iei spre strada Independenţei. Tot acolo s-a pus şi un fel de gard, nişte grilaje de fapt, pentru a-i împiedica pe oameni să treacă strada aşa, aiurea, mai ales că atunci cînd o iei pe Independenţei spre primăriei curba este de 90 de grade şi nu ai deloc vizibilitate… este foarte uşor să dai peste vreun individ care traversează imediat după curbă.
Chiar şi aşa, azi dimineaţă o femeie TÎMPITĂ a trecut tocmai pe acolo, la numai cîţiva metri de sensul giratoriu, deşi avea două treceri de pietoni la numai cîţiva zeci de metri depărtare în ambele direcţii de mers. Lenea e cucoană mare, dar atunci cînd te omoară nu e tocmai bună. Partea şi mai proastă este că femeia se oprise în mijlocul drumului şi aproape dansa ezitînd în ce direcţie să o ia: nu ştia dacă vroia să treacă mai departe strada spre liniile de tramvai şi parcul 1 Decembrie sau să se întoarcă pe trotuarul de pe care tocmai plecase. N-am băgat claxonul pentru că eram prea ocupat să o evit… iar dacă aş fi speriat-o probabil că mi-ar fi sărit în faţa maşinii. Dacă chiar aş fi avut viteză (din fericire pentru ea eram sub limita legală) cu siguranţă ar fi avut toate şansele să o lovesc în plin.
Din punctul meu de vedere, singurul motiv pentru care am evitat-o pe proasta aia este că nu am vrut să-mi avariez aiurea maşina. În momentul în care femeia aia a ignorat cu bună ştiinţă avertismentele pe care alţii i le-au pus în cale şi şi-a pus în pericol viaţa singură de ce mi-ar fi în vreun fel milă de un asemenea specimen? Iar dacă în 40 şi ceva de ani de existenţă (cam atît estimez că avea individa) nu a reuşit să înveţe cîteva chestii elementare ale convieţuirii cu alţi oameni de ce aş manifesta vreo fărîmă de înţelegere pentru ea? Eu nu găsesc nici un motiv pentru a avea milă sau înţelegere pentru cei care aleg în mod conştient să-şi rişte aiurea propria viaţă… nici morţi şi cu atît mai puţin nici în viaţă.
Articol preluat de aici.
