Aseară am fost prima oară prin Lotus Center după aproape două luni de pauză… probabil că n-aş fi trecut pe acolo încă o dată pe atît dacă nu ar fi fost filmul Thor… dar nu despre asta vreau să scriu acum. Primul lucru pe care l-am observat cînd am ajuns a fost măgăoaia plantată în mijlocul a ceea ce a fost odinioară parcarea… Lotusul se extinde iar faţada este practic în (re)construcţie. Căutînd informaţii despre asta, măcar acum decît niciodată, am văzut că s-a tot anunţat prin mass-media la începutul lunii aprilie, dar dintr-un motiv sau altul mi-a scăpat… ceea ce nu este deloc de mirare: la cît de mult mă interesează clădirea aia şi conţinutul ei probabil că nu aş observa-o deloc dacă nu ar fi plantată chiar lîngă drum, dacă nu s-ar vedea destul de clar de pe dealurile din jurul oraşului (sau cel puţin o parte dintre ele) sau dacă nu aş avea din cînd în cînd treabă pe acolo.
Nu mă încîntă deloc acest lucru. Pe lîngă faptul că avem nevoie de un parc în zona aceea, nu de extinderea suplimentară a unei clădiri pe care nu mi-am dorit-o niciodată acolo, mai demult am auzit tot felul de chestii despre modul în care a fost construită la începuturi… Mă refer la descărcarea de sarcină arhelogică, zona Salca fiind de o importanţă majoră în acest sens, care a fost făcută în grabă şi fără a avea grijă la artefactele care au fost găsite, chiar şi în condiţiile improprii. Extinderea actuală a construcţiei nu aduce nimic bun în acest sens.
Soluţia? Cea mai rapidă şi mai drastică ar fi demolarea întregii clădiri… Una mai bună şi de lungă durată este plantarea unor copaci, flori, licheni şi muşchi în fiecare colţ în care se poate. Partea bună cu natura în mijlocul căreia trăim este că ea are obiceiul de a-şi revendica teritoriile furate de oameni… e de ajuns să o lăsăm să se manifeste liberă.
Articol preluat de aici.