În seara asta nu prea am prins ştirile de la ora 19, eram plecat la un client, dar am avut prilejul ca în cursul zilei să citesc sau să ascult o parte dintre ele. Dincolo de rahatul pe care ni-l bagă mass-media pe gît cu nemiluita (telenovela dispariţiei Elodiei şi romanul fluviu al sinuciderii Mădălinei Manole, de exemplu, sînt deja cazuri arhi-cunoscute, intrate deja în cotidian, redifuzate cu fiecare ocazie) mass-media iubeşte cîteva expresii, cuvinte şi nume pe care le foloseşte de fiecare dată cînd are ocazia. Pot zice fără să mă înşel prea tare că reporterii şi repoteriţele au găsit cîteva cuvinte cheie de care s-au îndrăgostit nebuneşte şi le bagă peste tot doar de dragul de a le auzi rostite şi de a se auzi spunîndu-le la tembelizor. E de ajuns ca în aceste zile să îi şopteşti cuiva ceva aiurea şi apoi să adaugi cîte un cuvînt din ăsta cheie… de exemplu “Columbeanu” (chiar dacă nu are nici o legătură cu Monica şi Irinel) că informaţia va începe să circule şi să se lovească de tot felul de ciocoflenderi care vor urla în gura mare pe la tembelizor şi prin ziare (sau pe internet) că au informaţii de ultimă oră despre divorţul celor doi. Motivul e simplu: subiectul ăsta este la modă, a trecut demult de limita inferioară a obsesiei şi creşte constant spre a deveni una dintre acele obsesii tipice aceste generaţii.
Una dintre expresiile la modă, cea care mi-a atras atenţia azi, este “personaj controversat”. Nu mai reţin cui îi era adresată în ştirea pe care am auzit-o în cursul zilei, dar de fiecare dată cînd vine vorba de vreun individ care a făcut ceva valuri în societate, despre care s-a discutat şi s-a bîrfit un pic mai mult decît de obicei el devine imediat un personaj controversat. Nu e nevoie ca individul să fie un interlop pentru a obţine titulatura aia, e de ajuns să fie om de afaceri sau politician, dar dacă este vreun soi de mafiot cu atît mai bine. Mas-media românească iubeşte mafioţii şi interlopii de orice fel… aceştia le oferă subiecte de bîrfă mult mai numeroase decît oamenii mai supuşi legilor. Problema e că noi, românii, nu ducem deloc lipsă de aşa ceva iar expresia nu are cum să fie trecută sub tăcere. Iar dacă nu ne-ar place atît de mult să bîrfim (ca popor adică, bîrfa este una dintre acele obiceiuri comunisto-balcanice de care nu vom scăpa probabil niciodată) nici mass-media nu ar avea subiecte fiebinţi.
Articolul ăsta nu se doreşte a oferi vreo soluţie la problemă, se vrea să fie mai degrabă o constantare cu gust amar.
Articol preluat de aici.
