Ieri şi alaltăieri a avut loc la Bucureşti Campionatul Naţional de kendo, sîmbătă s-a ţinut faza pe echipe iar duminică faza individuală. Acum cîteva săptămîni s-a anunţat cu tam-tam că va avea loc la sala Floreasca, în cadrul complexului cu acelaşi nume, undeva lîngă liceul Jean Monet. S-au şi făcut planificări în legătură cu mersul la sală folosind microbuzele pentru cei care s-au cazat destul de departe şi ar fi putut avea probleme cu ajunsul la timp.
Ar fi trebuit să ajung în Bucureşti sîmbătă dimineaţă dar pînă la urmă am ajuns doar ieri dimineaţă. Motivele sînt irelevante, ce este relevant este apelul pe care l-am primit de la un prieten în prima zi a campionatul. Acesta spunea că s-a dus la sala Floreasca să urmărească şi el campionatul dar că acolo era de fapt handbal. A mai văzut cîţiva băieţi cu echipamente de kendo care tocmai plecau, deşi era tocmai ora de începere a competiţiei pe echipe. Asta m-a făcut curios, era prima oară cînd se întîmpla aşa ceva la un ditamai campionat naţional… să ajungi la locaţie şi să descoperi că sala pe care o credeai rezervată pentru eveniment nu mai era disponibilă. Am început să dau apeluri telefonice, dar persoanele responsabile de organizarea nu prea au fost disponibile. Am aflat pînă la urmă că locaţia campionatului se mutase pentru ziua aceea (sîmbătă) în altă parte, la Colegiul Naţional Elena Cuza, undeva în Drumul taberei, dar că nu se ştia nimic despre locaţia şi ora de începere a competiei individuale.
Am ezitat să mă mai duc în aceste condiţii, dar pînă la urmă m-am dus oricum. Mai aveam cîteva lucruri de rezolvat acolo, nu doar participarea la concurs… dacă ar fi fost doar atît nu m-aş mai fi ostenit să fac drumul ăla. Este ciudat să te duci 600 de km la o competiţie într-un oraş şi să nu ştii din timp cînd şi unde are loc. Cînd am ajuns în Gara de Nord am început să sun din nou oamenii şi mi s-a spus că locaţia era tot CN Elena Cuza şi că ar trebui să mă grăbesc, pentru că oamenii se adunau deja. Între noi fie vorba, era cu 2 ore înainte de începerea oficială a competiţiei, şi ştiu sigur că nici orarul oficial nu a mai fost respectat.
Din punctul de vedere al kendo-ului m-am cam dus degeaba în Bucureşti, dar a fost bine. Mi-am dat seama că aceasta a fost ultimul eveniment la care m-am dus ca membru afiliat la FRAMC (federaţia de arte marţiale de contact din care face parte şi kendo-ul românesc). S-a tot vorbit despre crearea unei federaţii de kendo care să fie recunoscută oficial, dar pentru moment au rămas doar vorbe. Probabil că se va reuşi realizarea ei cîndva în viitor, probabil că atunci mă voi gînd la revenirea într-o federaţie sportivă românească, dar asta va rămîne de văzut în funcţiile de condţiile de atunci.
Articol preluat de aici.