De cîteva zile tot aud la ştiri de credinţa oamenilor adunaţi prin Moldova ca să pupe moaşte sfinte. Ba s-au înghesuit claie peste grămadă, ba au fost oameni care au leşinat din cauza epuizării (mai ales dacă era combinată cu lipsa mîncării din cauza postului negru), ba că s-au adunat cîteva zeci de mii de persoane din toată ţara, au aşteptat în frig şi pe timp de noapte la o coadă de 2 km ca să ajungă la raclă sfintei.
Azi este celebrarea sfintei Paraschiva, denumită şi sfînta Vineri, patroana oraşului Iaşi şi a Moldovei, ocrotitoarea celor în suferinţă. Adică un nou prilej de adunare a credincioşilor creştini.
Totuşi, cît de tîmpiţi trebuie să fie oamenii ca să se înghesuie să pupe racla cu nişte rămăşiţe umane? Eu zic că sînt foarte tîmpiţi. Pe lîngă ridicolul situaţiei, se mai pune problema transmiterii de viruşi şi bacterii prin acţiunea asta. Oamenii se expun incredibil fără să-şi ia prea multe măsuri de protecţie… şi se mai întreabă lumea de ce se mai îmbolnăvesc după aşa ceva sau de ce naiba apare o epidemie de (hai să zicem) răceală după asemenea chestii.
Unii vor spune (din nou) că este o dovadă de credinţă, dar din punctul meu de vedere e doar o dovadă de prostie. Să ofer respectele cuiva este un lucru, să te închini unor rămăşiţe şi să cerşeşti ajutorul este cu totul altceva… Înţeleg raţional un asemenea mecanism, dar mi-e greu să accept o asemenea lipsă de demintate din partea unor creaturi care se consideră fiinţe umane.
Aaa, încă ceva: să nu vă prind că veţi începe să vă plîngeţi că nu respect credinţa altora. Acţiunea aia de pupare a unei racle n-are nici o legătură cu credinţa, ci cu demintatea/inteligenţa umană.
Articol preluat de aici.
