Zilele astea am apucat să urmăresc şi eu ultima ecranizare a filmelor cu prădători. Este vorba, evident, de Predators din 2010. Dacă aţi văzut deja filmele anterioare acesta nu va reprezenta o surpriză: 8 oameni au fost paraşutaţi în mijlocul unei jungle pe care nu o cunosc şi trebuie să supravieţuiască vînătorii. Nu am mai văzut demult primul Predator, cu Arnold Schwazenegger, dar văzînd Predatorii de anul acesta m-am simţit de parcă (aproape) aş fi revăzut primul film. Din anumite puncte de vedere varianta asta nouă a fost aproape o copie la indigo a primului film… diferenţa au fost doar personajele şi locaţia.
Ceea ce mi s-a părut interesant, ce iese în evidenţă în plus faţă de celelalte filme, sînt prădătorii umani. Conflictul nu este mai este între specii ci numai între pădătorii din cadrul a două specii diferite care se întîlnesc (voit sau nu) în aceeaşi arenă. Singurul lucru care pot spune că-mi place este ironia finanllui: cei doi oameni rămaşi în viaţă nu mai sînt învingători… odată cu paraşutarea următorilor jucători în arenă ei devin din nişte învingători doar supravieţuitorii zilei.
Pe o scală de la 1 la 10 eu îi dau filmului un 7, şi asta doar datorită unui anume ataşament (dacă îi pot spune aşa, deşi nu ştiu dacă este cuvîntul corect) pe care îl am pentru modul de a lupta (oarecum onorabil) al extratereştrilor aşa cum i-am perceput în filmele anterioare.
Articol preluat de aici.
