Din punct de vedere tehnic abacul (abascus / abacă) reprezintă un ansamblu de diagrame elementare, fiecare reprezentînd grafic variația unei mărimi scalare în funcție de doi parametri variabili. Servește la determinarea unor mărimi scalare atunci cînd se cunoaște dependența lor de alte mărimi scalare cu valori cunoscute. Practic, abacul este o tăbliță dreptunghiulară folosită de oameni în antichitate pentru efectuarea calculelor iar variante cu un design modern sînt încă folosite astăzi ca instrumente de calcul.
Se presupune că în Japonia a fost introdus cîndva în secolul XVI iar în secolul următor era deja răspîndit prin școlile din întreaga țară. Chiar dacă o mare parte a lumii a renunțat deja la folosirea lui japonezii încă-l folosesc din plin în școli. Cei care susțin folosirea lui spun că mișcînd constant mărgelele din abac se creează o conexiune între minte și corp care îi ajută pe oameni să facă mai bine calcule și le îmbunătățește memoria cognitivă.