– Învăţătorule, ce gîndeşti dumneata despre bani?
– Priveşte pe fereastră, spre lumea care circula pe stradă, zise rabinul. Ce vezi?
– Văd o femeie ca un copil, o căruţă trasă de doi cai şi un tăran care merge la tîrg.
– Bine, acum uită-te în oglindă. Ce vezi?
– Păi, ce ai dori să văd, învăţătorule? Pe mine, fireşte.
– Gîndeşte-te acum: ferestra este făcută din sticlă, iar oglinda este şi ea din sticlă. E de ajuns un strat subţire de argint pe această sticlă şi omul nu se vede decît pe sine.