Prima oară cînd am auzit de WikiLeaks a fost acun aproximativ un an, cînd am urmărit acţiunile unui elicopter în războiul din Irak sau Afganistan. Nu mai reţin exact ţara, dar cu siguranţă era una dintre acţiunile armatei americane în zonă, înregistrarea camerei de filmat montată pe elicopter era considerată ca secret parte a proprietăţii armatei. Între timp a apărut scandalul documentelor secrete dezvăluite publicului prin intermediul paginii de internet de care probabil aţi auzit deja toţi. Nu am de gînd să scriu despre el, puteţi găsi destule informaţii pe reţea.
Azi noapte am văzut pe twitter prima remarcă a propunerii pentru premiile Nobel a acestui site şi a proprietarului său, Julian Assange. Un lucru destul de curios, cel puţin din punctul meu de vedere, dar care a fost preluat de mulţi ca ştire în cursul zilei de azi. Din ce-am citit pe reţea, deputatul Snorre Valen, cel care a propus WikiLeaks pentru a fi premiat, consideră că acesta reprezintă o garanţie a transparenţei în lume, inclusiv în societăţile considerate democratice.
Disidentul chinez “Liu Xiaobo a primit Premiul Nobel pentru Pace, anul trecut, pentru lupta sa în favoarea drepturilor omului, democraţiei şi libertăţii de exprimare în China”, scrie pe blogul său Snorre Valen, un deputat din cadrul Stângii Socialiste, unul dintre partidele aflate, în prezent, la putere în Norvegia.
“La fel, WikiLeaks a contribuit la promovarea aceloraşi valori, la nivel mondial, dezvăluind, între multe alte lucruri, corupţia, crimele de război şi aplicarea torturii, uneori chiar sub bagheta aliaţilor Norvegiei”, a adăugat el, vizând în mod implicit Statele Unite.
Sursa este Madiafax.ro.
Din punct de vedere logic motivele acestei propuneri ar putea să fie bune, dar nu cred că logica este de ajuns. În primul rînd documentele WikiLeaks au pus în impas anumite elemente oficiale din mai multe ţări, dar asta nu schimbă mare lucru. Tocmai de aia a şi izbucnit scandalul… sistemul a fost lovit şi a ripostat. Nu am spus degeaba ţări considerate democratice… fiecare guvern, fiecare regim, fiecare persoană are secrete. Cînd e vorba de persoane dezvăluirea secretelor are ca potenţial rezultat schimbarea lor, dar cînd vine vorba de guverne schimbarea va apare mult mult mai greu. Trebuie pusă o presiune mult mai mare, de multe ori acest gen de presiune se numeşte revoluţie.
Concluzia este că scandalul WikiLeaks este departe de a fi încheiat. Manevra lui Snorre Valen, pentru că este în mod clar o manevră, are o amprentă personală (un scop bine definit pe care-l ştie doar el, din punctul de vedere al propriului guvern şi a propriei cariere politice), dar ar putea fi la fel de bine reacţia unui grup de persoane în interiorul scandalului. Reacţiile de acest gen sînt ca nişte valuri… atunci cînd cineva atacă se va găsi mereu altcineva care să riposteze. Va rămîne de văzut în ce măsură propunerea va fi pusă în aplicare iar siteul WikiLeaks şi proprietarul său, Julian Assange, vor primi premiul Nobel. Eu zic că are toate şansele să se fie cîştigători, ca parte a opoziţiei europene la adresa SUA.
Articol preluat de aici.