În ultimii ani am cam ezitat să-mi cumpăr haine de prin magazinele care le vînd la grămadă, împreună cu tot felul de chestii. Mă refer la magazinele gen Metro, Selgros, Real, le ştiţi şi voi, indiferent de numele care e pus la intrare, cunoscute şi ca supermarket sau hipermarket. Recent am fost recent la nişte cumpărături de urgenţă la unul dintre aceste magazine, iar printre rafturile cu haine un individ tot schimba pe tricourile furnizate de o femeie, probabil soţia. Nici nu s-a pus problema unei garderobe în care să probeze hainele în linişte şi să verifice dacă i se potriveşte… poate că au făcut-o la repezeală, în văzul tututuror, din cauză că nu exista aşa ceva prin zonă, poate că “garderobă” nu se regăseşte în dicţionarul celor doi.
Oricum, orice neavenit căruia i se pare că vede ceva interesant poate proba hainele alea. Foarte probabil că “curăţenie” este un cuvînt la modă printre cei care probează, dar de fapt nu ştii niciodată ce lasă în urmă. E suficient să aibă o boală de piele transmisibilă sau să murdărească textila şi să se dezvolte acolo o colonie de bacterii şi ai pus-o.
Indiferent de unde cumpăr haine, la început le spăl de vreo două ori înainte de a le folosi prima oară. Tocmai de aceea, tocmai pentru că nu ştiu cine şi-a mai băgat membrele prin hainele alea, iar pînă acum a fost o idee bună.
Articol preluat de aici.