COMUNÍST, -Ă, comuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de comunism, care se bazează pe principiile comunismului sau este caracteristic comunismului; privitor la comunism. 2. S. m. și f. Membru al unui partid comunist. ♦ Persoană cu convingeri comuniste. – Din fr. communiste.
Spune cinstit, la cine te gîndești primul cînd vine vorba de cuvîntul / termenul comunist: Nicolae Ceaușescu sau Ion Iliescu? Probabil că sînt mulți alți comuniști mult mai reprezentativi, mai obișnuiți (fie aparținînd vechiului regim, fie neo-comuniștii ca Victor Viorel Ponta) și mai aproape de tine, dar nu-i poți exclude pe cei doi ca membri marcanți ai comuniștilor români.
Nicolae Ceaușescu (26 ianuarie 1918, Scornicești – 25 decembrie 1989, Tîrgoviște) a fost un om politic comunist român, secretar general al Partidului Comunist Român (PCR), șeful de stat al Republicii Socialiste România din 1967 pînă la căderea regimului comunist, survenită în 22 decembrie 1989. În acea zi, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, a fost constituit Tribunalul Militar Excepțional, iar 3 zile mai tîrziu, de Crăciun, soții Nicolae și Elena Ceaușescu au fost judecați în cadrul unui proces sumar de acest tribunal, condamnați la moarte și executați la cîteva minute după pronunțarea sentinței.
Ion Iliescu (născut în 3 martie 1930 la Oltenița) este un politician român, care a condus statul român în trei ocazi: ca președinte al CFSN între 22 decembrie 1989 și 1992, apoi ca președinte ales al României între anii 1992-1996 și 2000-2004. Între anii 1996 și 2000 și 2004-2008 a fost senator din partea PSD. A intrat în PCR în 1953 și a devenit membru al Comitetului Central al PCR în 1965. Începînd cu 1971 a fost treptat marginalizat de Nicolae Ceaușescu pînă la revoluția din 1989 cînd a preluat puterea.
