Ideea folosirii de material viu într-un domeniul care, cel puţin pînă acum, a aparţinut în întregime lumii anorganice, iar elemente precim siliciul şi cuprul (dar nu numai) au făcut “legea” nu e deloc nouă: eu o ştiu de cîţiva ani buni, iar scenariştii şi regizorii de filme şi seriale ştiinţifico-fantastice au folosit-o de mai multe ori în această perioadă.
Ei bine, articolul publicat de LA Times spune că cercetătorii de la Stanford au găsit o metodă de a folosi ADN-ul unei fiinţe vii (care se găseşte în fiecare celulă) ca sistem de stocare a datelor care poate fi rescris. Imaginea alăturată prezintă două colonii de bacterii E. coli care au culori diferite în funcţie de informaţiile stocate în modulele lor de memorie.
Se spune despre bioinginerul Drew Endy de la Universitatea Stanford că este un pioner al biologiei sintetice, acea ramură a ştiinţei care doreşte să transforme cărămizile lumii vii în unelte folosite la dezvoltatea maşinilor vii. În cursul săptămînii trecute cercetătorii de la laboratorul lui au anunţat că au găsit o metodă de a transforma ADN-ul într-un sistem de stocare a datelor care poate opera în interiorul unei celule vii.
