Un reprezentant al firmei Mitsubishi Motors a ajuns acum vreo lună în România pentru evaluarea posibilității deschiderii unei fabrici de piese de schimb pentru autovehicule. A discutat cu autoritățile, s-au înțeles în vederea derulării proiectului apoi a luat-o pe coclauri, prin Moldova ca să aleagă un loc potrivit pentru clădiri. La un moment dat i se sparge un colier şi-i fierbe apa de la motor, e obligat să oprească pe marginea drumului.
– E un service prin apropiere? Am probleme grave la motor! spuse japonezul intr-o romănească stricată, dar inteligibilă, întrebînd în dreapta și-n stînga pe trecători, încercînd să se facă înțeles.
– Nea Costel tractoristu’, i se răspunde la un moment dat. Nu e departe și pricepe la reparații.
Japonezul îi dă de urmă, îl aduce pe localnic la mașină. Acesta se uită, inspectează, analizează gînditor, își dă basca pe ceafă, se scărpină în cap, scuipă în palme… Se mai nițel uită nea Costel tractoristu’ la motor cîteva minute, că nu prea semăna cu tractorul lui de Brașov, apoi trece la treabă: ia o sîrmă din gard, înlocuieşte colierul. Ia apă din gîrla din apropiere cu găleata și completează antigelul pierdut…
– Dă-i o cheie, bre!…
Japonezul face ochii mari, pune contactul, iar mașina mergeeeeee! Ajuns la Bucureşti el sună repede acasă și raportează: ” Piaţă saturată. Piese de schimb Mitsubishi pe toate gardurile… Antigelul curge la rîu”.
