Un tip trecea cu automobilul său printr-un sat din județul Bihor cînd vede la poarta unei case un anunț: Cîine vorbitor de vînzare! Curios, omul se oprește, bate la poartă, iar cînd moșneagul îi deschide îl întreabă dacă se poate să vadă cîine pe care îl vinde. Țăranul îl duce în fundul grădinii unde omul vede un ciobănesc mioritic superb, foarte bine îngrijit.
– Poți să vorbești? întreabă curios vizitatorul.
– Desigur! zice cîinele.
Omul tace mîlc vreo două minute, șocat cît încape.
– Și care-i povestea ta? întreabă el într-un final.
Ciobănescul mioritic se uită în sus la el și zice:
– Ei bine, am descoperit că pot vorbi cînd eram de-abia un cățelandrul. I-am anunțat de treaba asta pe cei de la SRI și la scurt timp după aceea au început să mă trimită peste tot, prin diverse misiuni în țară și în străinătate. A fost mișto: mă plasau în camere în care se întîlneau spioni, șefi de state sau miliardarii planetei care nu mă suspectau că aș putea trage cu urechea. Așa am ajuns să-i cunosc pe faimoșii planetei… dar n-a durat foarte mult: doar 8 ani după care m-am pensionat, obosit de atîtea călătorii. Am decis să mă așez într-un singur loc, așa că m-am angajat la un aeroport din București, în serviciul de securitate. Acolo mă plasau pe lîngă personaje suspecte, așa că am reușit să deconspir multe aranjamente ale mafiei implicate în traficul de droguri și cîteva operațiuni ale țiganilor implicați în traficul de carne vie. Inclusiv oameni. Așa că m-am ales cu cîteva medalii în plus. După aia m-am însurat, am făcut cîteva serii de cățeluși, iar acum am ieșit la pensie.
Vizitatorul, copleșit de povestea cîinelui, se întoarce la stăpîn, își scoate portofelul și apoi un teanc de bani din el.
– Cu cît dai cîinele?
– 10 lei.
– 10 lei pentru un cîine nemaiîntîlnit? Cum așa? Nu e cam ieftin?
– Păi minte de îngheață apele… N-a făcut nimic din toate rahaturile pe care le povestește. Nici acum și nici altădată…
