O femeie superbă stătea pe un pod în miez de noapte, privind în jos spre rîul care curgea tumultuos dedesubt. Un bărbat fără adăpost a văzut cît era de deprimată, cu gînduri sinucigaşe, şi se apropie de ea.
– Du-te de aici! îl alungă ea. Nu poţi face absolut nimic, nu poţi zice nimic ca să mă faci să mă răzgîndesc. Viaţa mea e terminată!
– Ei bine, dacă tot te sinucizi, faci dragoste cu mine mai întîi? o întreabă bărbatul privind-o lasciv. Măcar mă voi simţi şi eu un pic bine, iar tu nu vei avea nimic de pierdut.
– În nici un caz! Eşti dezgustător! ţipă ea revoltată.
Omul se întoarce pe călcîie şi se îndepărtează în grabă, aproape alergînd. Curioasă, femeia începe să strige după el:
– Asta e tot? Nu ai de gînd să mă faci să mă răzgîndesc? Unde pleci aşa de grăbit, fără să mai încerci o dată să faci sex cu mine?
– Trebuie să ajung cît mai repede sub pod! îi strîgă el din depărtare. Dacă mă grăbesc şi te găsesc imediat după ce te arunci ai să fii caldă încă!
Tu te-ai arunca dacă ai fi în locul ei!?
