Vin la profesor acasă doi studenți să susțină examenul la ”analiza combinațiilor și teoria probabilităților” (prin anii 1960 se preda în URSS ca o subramură a matematicii). Au dat ei examenul, dar deoarece pe drum au cumpărat o sticlă de votcă, s-au mai reținut un pic la profesor. Deja se întunecase binișor şi, deoarece atît studenții cît și profesorul o duceau cam greu cu banii, iar taxiul era un lux, le propune profesorul să rămînă pe noapte în apartamentul său (3 odăi). Într-o cameră urmau să doarmă profesorul cu soția, în alta studenții, iar în a treia fiica profesorului.
Încetul cu încetul toți au adormit.
Se trezește un student, se gîndește: ce să dorm eu cu tîmpitul ăsta dacă pot să mă culc cu fiica profesorului? Se pornește, se uită într-o cameră, două capete se văd de sub plapumă, adică profesorul cu soția, iar în următoarea cameră vede un cap: fata. Sare sub plapumă, se culcă.
Se trezește profesorul în mijlocul nopții, chinuit de gîndul că cei doi potlogari s-au dat la fiică-sa. Se ridică, se uită într-o cameră – două capete, studenții – se gîndește, merge în alta – un cap – aha, aici e fiica, se pune în pat se culcă.
Dar iată ce se trezește și al doilea student și, după cum ați ghicit, se pornește conform logicii, în căutarea fiicei profesorului.
Dimineața se trezește profesorul. Singur, în camera studenților. Hmmm… se uită într-o cameră – un student cu fiica, în alta alt student cu soția. Se scarpină în cap:
– Atîția ani predau analiza combinațiilor, dar așa permutări în viața mea nu am văzut.
