A apărut primul ţînţar. Ia masa pe piciorul meu: părul ţine loc de faţă de masă, cu tacîmurile se descurcă singur. Îl iau din scurt:
– Ce faci, mă?
– Nu-ţi dai seama?
– Sugi?
– Nu fi porc.
– Scuze. Bine, ce faci atunci?
– Sug.
– De la mine, monşer?
– Asta-i situaţia!
Încerc să-l ţin de vorbă. În timpul ăsta pregătesc deja palma. O ridic încet, discret, să nu bage de seamă.
– Las-o baltă…, îmi zice în zeflemea.
– Pardon?
– Cu palma.
– Păi…
– Da, ştiu. Datoria ta e să încerci, dar iar îţi razi o ditamai bucata pe picior şi pe urmă urli ca fraierul şi dai tot pe mine vina.
– Şi ce ar trebui să fac?
– Să mă laşi să sug de la tine. Pînă mă satur. Şi pe urmă plec.
– Şi scap după aia?
– Ete, pula! Pe urmă vin alţii! Vezi cum o dai pe politică?
