Un student pleacă în excursie pe munte. Îşi îmbracă blugii găuriţi, îşi aranjează pletele, îşi ia rucsacul şi începe escaladarea muntelui. La un moment dat se rătăceşte printre creste şi întrucît se făcuse seară, se roagă de un cioban care era cu oile la păscut:
– Bade, m-a prins seara pe munte, pot să dorm şi eu la noapte la tine în colibă?
– Cum să nu, mai copchile.
Puţin mai tîrziu îl întreabă din nou:
– Bade, mi-e foame, îmi dai şi mie ceva să mănînc?
– Cum să nu, măi copchile.
Şi îi dădu ciobanul mămăligă, pastramă, urdă, lapte, o desfătare de ospăţ. Dupa ce se satură studentul, îl întreabă pe cioban:
– Bade, dar de ce te uiţi aşa lung la mine?
– Mai copchile, cu părul tău lung nu îmi dau seama dacă eşti fată sau eşti băiet.
– Da ce bade? Dacă eram fată vroiai să mi-o pui?
– Mai copchile, de pus ţi-o pun oricum, dar trebuie să ştiu cum te aşez…
