Am primit gluma următoare de la un prieten care a primit-o şi el de la altcineva. Nu ştiu în ce măsură este sau nu adevărată, dar se potriveşte perfect cu atitudinea unora dintre “ziarişti” locali pe care am observat-o deja prin Oradea. Am preferat să pun român în loc de orădean în titlu pentru că sînt sigur că nu este doar o atitudine locală.
– D-le doctor, de cite ori aflu ceva nou simt un impuls irezistibil sa povestesc tuturor despre asta.
– Excelent, inseamna ca aveti vocatie de ziarist.
– Pai eu chiar sint ziarist, dar cum sa fac sa nu adaug si minciuni, ca si pentru asta simt un impuls irezistibil?!
– Hmmm, singura solutie ca sa nu mai mintiti este sa cereti un pret exorbitant pentru fiecare minciuna. Un pret atit de mare, incit sa nu vi-l poata plati nici un patron. Dar va fi greu, fiindca puterea de a cere un pret exorbitant ca sa fiti cinstit este invers proportionala cu lacomia de a lua bani putini pentru minciuni marunte.
Sursa este aici.
