Am primit textul următor într-un mesaj cu titlul “banc tipic românesc”… descrie un comportament mult prea adevărat (şi, mai ales, confirmat chiar săptămîna trecută) care este caracteristic unui număr destul de mare dintre români.
Directorul unei foarte mari companii de stat venea la lucru în fiecare dimineaţă cu maşina de servici. Cînd ajungea la poarta bariera se ridica instantaneu iar portarul dădea bineţe:
– Bună dimineaţa, Domnule Director! Să trăiţ! Să trăiţi!
Într-o dimineaţă, ca să-şi mai limpezească mintea şi să mai scape de stres, directoul hotărăşte să meargă pe jos la servici, mai ales că stătea destul de aproape. Ajunge în dreptul barierei şi este văzut de portar:
– Ce-i bă, Pulică! Nu mai eşti director?
