În cursul zilei de azi am văzut ceva reacții pe twitter referitoare le Victor Socaciu, nici una nu foarte plăcută, dar nu le-am înțeles motivul. Avînd ceva treabă, nu m-a interesat prea tare să-l aflu… dar pînă la urmă informația tot a ajuns la mine prin intermediul canalelor de știri.
Oare cîtă minte are un bătrînel cam orbete ca să facă o propunere legislativă de a dubla filmele străine în limba română? Majoritatea celor care se uită cît de cît la aceste filme ar trece imediat la descărcatul de pe torente sau rețelele p2p… cinematografele și-ar pierde imediat chiar și clienții care le-au mai rămas… Nu știu cîți se uită la filmele de la televizor, dar cu siguranță o mare parte vor înceta să se mai uite… O asemena propunere ar fi fost valabilă acum 10-20 de ani sau chiar mai mult, acum însă avem opțiuni valabile pentru a contracare o asemenea tîmpenie.
Nu prea apuc să mă uit mult la filme, dar am văzut destule de-a lungul și de-a latul ultimelor 3 decenii. Am ajuns să cunosc și să recunosc destui actori străini și să știu la ce să mă obțin de la ei… nu mi-ar conveni deloc să pierd acest lucru.
Concluzia este aceeași întrebare întrebatoare pe care am pus-o mai devreme și pe twitter: oare cum s-ar subtitra în română expresia “futu-te în gură, Victor Socaciu, pentru ideea genială de azi”? Individul ăsta pare să fie un boșorog senil care a uitat să mai citească și nu mai poate să urmărească acțiunea filmelor… iar pentru asta vrea să oblige o țară întreagă să-i calce pe urme. E mai ușor să faci o propunere legislativă decît să recunoști că corpul începe să-ți cedere de bătrînețe.
Articol preluat de aici.
