Într-o iarnă, în toiul nopţii, badea Mircea este trezit din somn de bătăi puternice în geam.
– Alo, e cineva acasă?
Deschide badea Mircea geamul, iar individul care bătea îl întreabă:
– Nu vă supăraţi, aveţi nevoie de lemne?
– N-am nevoie, domnule. Lasă-mă să dorm, că e 12 noaptea.
După 10 minute, iarăşi bătăi în geam:
– Nu vă supăraţi, aveţi nevoie de lemne?
– N-am nevoie, domnule. Nu eşti sănătos la cap, să mă trezeşti pentru asta la miezul nopţii?
După încă 10 minute, alte bătăi:
– Nu vă supăraţi, aveţi nevoie de lemne?
– Domnule, dacă nu mă laşi în pace, chem poliţia.
Într-un final, individul pleacă. Definitiv. A doua zi dimineaţă, în adăpostul pentru lemne, badea Mircea nu mai găseşte nici un lemn… Rămăsese doar un bilet: “Să nu zici că nu te-am întrebat!”