Ion cu Mărin la furat de porumbi noaptea. Cu sacii pe spinare se gîndesc ei să-i împartă în cimitir, că nu-i vede nimeni, dar la intrare le cad cîteva drugi de porumb:
– Lasă, bă, că-i luăm dup-aia!…
Şi-ncep să-i împartă. Ţîrcovnicu trecea pe-acolo şi-aude: ia tu unu‘, iau eu unu, ia tu unu‘, iau eu unu‘… Speriat fuge la popă:
– Părinte hai repede că moartea şi cu dracu‘ împart morţii în cimitir!
Ia popa crucea, aghiasma, cartea şi pleaca cu ţîrcovnicu la cimitir, unde se ascund după poartă şi ascultă amîndoi: ia tu unu‘, iau eu unu‘, ia tu unu, iau eu unu‘. La un moment dat hoţii termină împărţeala şi zice Ion:
– Bă, hai să-i luăm şi pe ăia de la poartă!
