Răsfoind ştirile zilei de azi am dat peste una care m-a făcut mai întîi să rîd dar pe urmă mi-am amintit de tupeul despre care am scris ieri aici.
Pe scurt, Emil Boc a declarat ceva de genul: “Oricine este capabil de muncă în ţara asta trebuie să muncească… Şmecherii care încearcă să primească bani pe uşa din dos trebuie să dispară din ecuaţia economiei.” Condiţiile în care a fost făcută declaraţia se pot afla aici, n-am de gînd să le reiau.
Am rîs de Boc pentru că după ce ani la rîndul s-a permis existenţa unui sistem (probabil una dintre vestigiile nefaste ale comunismului) în care unii oameni au continuat să se sprijine tot mai mult pe ajutoarele de la stat acum se găseşte unul mai cu moţ şi mai arogant care să-i pună la treabă. Am rîs pentru că şmecherii pe care i-a menţionat Boc(ănel) se vor adapta cu siguranţă, iar dacă actualul prim ministru cel micuţ îşi închipuie vreun moment că dorinţa lui îi va pune la muncă atunci e prost grămadă.
Am încetat să rîd cînd mi-am adus aminte că statul nu le-a oferit cu adevărat românilor vreo şansă la muncă cinstită. Cel puţin nu în ţară. A încurajat un sistem bazat pe clientela politică iar românii care au reuşit în ciuda acestui sistem au muncit zi lumină în defavoarea unei vieţi personale. Am încetat să rînd cînd mi-am amintit că guvernul a devenit în ultimii ani un duşman al cetăţenilor prin suprataxarea excesivă şi problemele pe care le face acestora. Am încetat să rîd cînd mi-am dat seama că Boc le cere oamenilor să muncească doar ca să plătească tot mai multe taxe statului. Adică ca să-l plătească pe el ca să spună aberaţii şi să îndatoreze România tot mai mult.
Am un mesaj dedicat lui Emil Boc: eu muncesc în primul rînd pentru mine. Susţin acest stat din datoria de cetăţean român şi nu din obligaţie. Dacă îşi închipuie vreun moment că mă poate obliga vreun moment ca să-i susţin pe mai departe aberaţiile va reuşi un singur lucru: să se trezească cu mutra aia de pitic cam stîlcită.
Articol preluat de aici.