Cum definiţi voi o ţară bogată? O ţară cu multe resurse minerale? Una în care energia (oricare ar fi metodele prin care a fost dobîndită) este din abudenţă şi este ieftină? O ţară curată şi îngrijită? De fapt ultima variantă este mai degrabă un efect decît o resursă, dar este un factor de măsurare a bogăţiei unei ţări.
Sau poate o ţară bogată este cea în care locuitorii ei sînt educaţi şi îşi administrează corect şi eficient resursele pe care le au la dispoziţie.
Japonezii au înţeles deja că oamenii sînt mult mai importanţi decît resursele naturale şi au transformat o ţară insulară într-una din puterile economice ale lumii. Românii mai au încă cale lungă pînă acolo şi vor trebui să o facă în ciuda politicienilor şi a unei importante părţi a oamenilor de afaceri de acum.
Nicolae Ceauşescu şi sistemul pe care-l conducea, cu toate defectele lor, au reuşit să dezvolte o industrie şi să construiască multe lucruri în ţara asta. Au reuşit să realizeze un sistem de educaţie care, în ciuda deficienţelor sale, a reuşit să creeze destule valori care au reuşit să se impună în ţară sau afară (dar mai ales în afară, dintre aceea care au reuşit să fugă). În ultimii 20 de ani şi jumătate, de la căderea comunismului, românii au distrus industria existentă, au vîndut la fier vechi multe fabrici, au închis cam tot ce-au avut de închis şi au furat sau au vîndut pe nimic ce s-a putut vinde sau fura. Cu alte cuvinte, s-au risipit la greu resursele existente. Ce nu au putut să vîndă au oferit investitorilor străini care au venit să ne exploateze resursele naturale (OMV-ul şi petrolul, de exemplu) sau vor să ofere în continuare (aurul şi argintul de la Roşia Montantă).
Practic românii au uitat că cea mai valoroasă resursă naturală a României sînt ei înşişi. Rezultatele mai mult decît bune, uneori chiar senzaţionale, ale românilor plecaţi prin alte ţări pentru o viaţă mai bună confirmă această resursă, deşi nu prea le spune multe unora dintre români care s-au obişnuit cu rahatul în care trăiesc şi nu ştiu sau nu vor să cunoască mai multe. Ca să putem dezvolta ţara asta pentru a împiedica devenirea ei o ţară de consum, care să lucreze pe datorie pentru alte ţări sau diverse conglomerate internaţionale, va trebui să îi ieşim din letargia asta în care a intrat poporul, să combatem moda cocalarilor şi a piţipoancelor care au umplut totul… de la televiziuni la mass-media în general, la politic.
Atîta vreme cît burdihanul îmbuibat cu mîncare ne va ghida viaţa generaţia curentă va continua să rămînă în mediocritate iar generaţiile următoare nu prea vor avea şanse. Ţara asta va deveni bogată doar cînd ne vom da seama cît de multe putem face noi pentru ea înainte de a face totul doar pentru noi înşine.
Articol preluat de aici.