Ieri a fost o zi a tăierilor pentru că guvernul a aprobat tăierile de 25% din salariile bugetarilor dar pînă la minimul de 600 de lei, 15% din pensii dar pînă la minimul de 350 de lei şi indemizaţia de creştere a copiilor cu 15% pînă la 600 de lei. Practic, i-a tăiat pe bugetari, pe pensionari şi pe mame pînă la os.
Pe de altă parte, perioada prin care trecem acum este cea a scîncetelor mute. Românii nu prea au educaţie socială (excepţiile întăresc regula), s-au mulţumit să îndure orice şi oricît mulţumindu-se să comenteze şi să scîncească că le merge rău. Au mai răbufnit ei din cînd în cînd, ocazional, dar s-au liniştit repede. Doar atunci cînd cuţitul le-au ajuns la os, cînd au devenit disperaţi cu adevărat (deşi disperarea este modul de viaţă al unora care se tem mereu de ce le va aduce ziua de mîine), au început să facă ceea ce ar fi trebuit să facă de la bun început: să acţioneze ferm şi dur pentru a se apăra de agresiune. Adică de acţiunile actualului guvern şi preşedinte, în acest caz.
Problema este că după atîta perioadă de scîncete surde, acum trebuie să urle din răsputeri pentru a se face auziţi. Grevele preconizate sînt o metodă bună, dar cu siguranţă nu va fi suficient. Agresorii vor găsi o metodă pentru a le contracara sau chiar ignora.
Oricît de absurd ar apărea pentru unii, guvernul României a încetat de a repretenta bunele interese ale poporului (presupunînd că a avut vreodată această intenţie) şi a devenit un agresor. Manevrele proaste şi tîmpite ale acestuia au făcut mult rău şi vor face rău în continuare pînă cînd se va găsi cineva care să-i oprească. Perioada scîncetelor surde a încetat.
Articol preluat de aici.