Se spune că românul este bun la toate, dar este expert la politică şi fotbal. De asemenea, este cît se poate de clar că România este o ţară a extremelor, iar acestea se măresc cu fiecare zi. Să luăm fotbalul, de exemplu: pe vremuri cîştigam cupa Europei iar acum sîntem undeva prin coada clasamentului, şi cu toate acestea fotbalul este deseori pe prima pagină a ziarelor. Nu prin performanţe, ci prin fotbalişti şi scandalurile lor. În lipsă de performanţe, orice bîrfă, întemeiată sau nu, a devenit subiect de ştire. În loc de bătaie în rezultate, “patronii” echipelor de fotbal se bat în declaraţii.
Alte contraste, la fel de evidente, sînt cele al învăţămînt şi sănătăţii. Ambele sînt la pămînt, dar cu toate acestea unii dintre elevii mai vechi sau mai noi (cazuri excepţionale) obţin performenţe la nivel internaţional, iar medicii români sînt obligaţi să plece din ţară pentru a lucra ca specialişti (dar nu numai) şi pe bani mai mulţi. Am ajuns să exportăm specialişti pentru că o foarte mare parte a lor nu sînt capabili să se adapteze şi să lucreze în domeniul lor de activitate în ţară.
Problema ta ca individ se pune în felul următor: preferi să ai succes ca expert într-unul sau mai multe domenii (poţi găsi mai rar un expert în mai multe domenii, dar e posibil) sau preferi să te integrezi în sistem şi să-l foloseşti în folosul tău? În mod normal cele două posibilităţi nu se exclud, dar România nu este o ţară normală. Atunci cînd sistemul lucrează împotriva ta, şi pentru mulţi români tocmai aşa se întîmplă, zilnic, este greu ca persoană să te adaptezi iar despre a ajunge la nivel de expert nici nu se pune problema: le lipseşte dorinţa, timpul, energia, banii.
Tocmai de aceea în România ajung să iasă în evidenţă în primul cei adaptaţi cel mai bine, fără a fi experţi în vreun domeniu. Ba chiar aş putea spune că sînt opuşi termenului de specialist, rezultatele lor sînt vizibile. Fotbaliştii ies din discuţie, la fel şi cocalarii şi piţipoancele pentru că sînt doar nişte exponate de circ expuse întregii ţări pentru a atrage atenţia, pentru a şoca. Mai rămîn politicienii, adică reprezentaţii celui al doilea domeniu la care sînt buni românii… din necesitate sau din lipsă de altceva mai bun de făcut. Contraste sînt şi aici: mulţi români comentează că e rău, că nu le place, dar sistemul continuă să “meargă” în continuare, fără piedici prea mari. Singurele probleme apar cînd hienele din politică sar una la gîtul celeilalte, spre încîntarea amatorilor de circ. N-au de ales să facă asta, fiecare vor cîte o bucată de ciolan (adică bani şi putere). Ultimele luni au fost pline de restructurări, pierzătorii dispărînd treptat din peisaj, alţii mai vechi sau mai noi urcînd pe treptele puterii şi ai succesului (oricît de efemer este).
Unul dintre aceşti cîştigători ai perioadei de acum, Victori Ponta, a avut azi un moment de sinceritate cînd a vorbit despre furturile partidelor politice (aşa cum se poate citi de pe Medifax aici): “Nu-mi doresc foarte tare doar să cîştigăm alegerile sau doar să venim noi în locul lui Boc şi a lui Berceanu şi a celorlalţi. Dacă nu creăm un alt sistem, nu o să obţinem nici mai multe voturi şi nici nu o să ne fie nouă mai bine. Încercaţi să vă gîndiţi o secundă dacă mîine vom fi noi în locul lui Boc, Berceanu, Videanu. Ce am face? Bun, sper că am fura mai puţin. Ăsta e primul lucru, dar nu e suficient. Sistemul oricum funcţionează foarte prost şi oricum se duce în jos. Se duce mai repede dacă eşti incompetent, se duce mai încet dacă, să zic, eşti un pic mai competent şi un pic mai onest. Dar oricum sistemul se duce în jos, nu poţi să-l opreşti pentru că problema e mult mai profundă”, a declarat el la o dezbatere organizată de TSD cu ocazia evenimentului “Ziua porţilor deschise”.
Dincolo de bălmăjeala cu competenţa şi onestia, două lucruri pe care politicienii în general nu le-au dovedit deloc (excepţiile întăresc regula), rămîne declaraţia pe care o face despre furt. Speră că vor fura mai puţin, dar eu sînt sigur că el este conştient că vor fura de cîte ori vor avea ocazia. N-au de ales, au devenit atăt de adaptaţi în sistem încît le este greu să îl schimbe. Dacă ar dori cu adevărat să facă o schimbare ar trebui să ias din interiorul sistemului, dar nici asta nu sînt dispuşi să facă. Nimeni nu a ieşit din sistemul cvasi-mafiot (adică sistem mafiot cu faţă oficială) de bună voie.
Partea cea mai proastă este că românii, ca popor, s-au adaptat prea mult la sistemul (datorită în primul rînd manipularilor) pentru a fi capabili să-l schimbe. Aşa au făcut şi în perioada comunistă, nu au reuşit să facă nimic concret de capul lor şi a trebuit să vină cineva din afară pentru a declanşa o mişcare de masă. Şi atunci, acum 20 de ani, şi acum, românilor le-a ajuns cuţitul la os şi a fost nevoie doar de o scînteie (fie ea organizată sau nu) pentru a face o schimbare. Acum 20 de ani schimbarea a fost acaparată de interese de grup, sînt sigur că şi urmatoarea schimbare, oricînd va avea lor, va avea aceeaşi soartă. Sigura speranţă pentru poporul ăsta este ca interesele grupului respectiv să coincidă cu cele ale poporului într-o măsură mult mai mare decît cele ale grupului care îl conduce acum
Articol preluat de aici.