Citeam mai devreme nişte articole de pe o pagină cu ştiri despre Oradea cînd mi-a atras atenţia un termen de acolo, unul nou pe care nu l-am întîlnit pînă acum. Un englezism, de fapt. Mi-a atras atenţia pentru că “sună” ca naiba şi nu se potrivea deloc cu tematica paginii ca ansamblu.
Era vorba despre “weed-shop”, adică magazinul cu ierburi (buruieni). Primul instinct a fost să traduc termenul ca magazin naturist, dar, citind articolul, nu ştiu dacă chiar s-ar potrivi deşi ambele comercializează produse naturale. Un asemenea magazin are legătură cu plantele aşa zis etnobotanice (nu vreau să intru în detalii, am scris deja despre asta aici şi aici). Am căutat termenul (adica englezismul de mai devreme) cu google şi am văzut că este destul de des folosit, mai ales prin paginile cu ştiri.
Mi se pare ciudat că, după ce au aplicat termenul de etnobotanic plantelor şi substanţelor halucinogene, deşi contextul nu era deloc unul potrivit, au pleznit şi un englezism ca să meargă cu ele. Am ezitat în a încadra acest articol la Absurdistanul românesc sau la Obiceiuri ciudate, dar pînă la urmă am rămas la a doua variantă.
Mă deranjează să văd cum se manifestă efectul de turmă în gîndirea românilor şi “vorbirea” (fie ea în viaţa reală, fie pe reţea) curentă, iar propagarea unor termeni complet nepotriviţi este un efect foarte vizibil al prostiei umane. Este adevărat că mulţi îşi trimit apelative de “drag” care îi transformă pe rînd în boi şi vaci, dar în unele situaţii bovinele respective ar trebui să se simtă insultate de comparaţia cu unele fiinţe umane.
Articol preluat de aici.