De-a lungul ultimilor ani am lucrat cu mai multe persoane fizice şi juridice (firme) pe partea de IT, adică de la crearea de pagini web, întreţinerea lor şi instalări de reţele. Colaborările astea au avut o mulţime de aspecte, ca de obicei, dar am de gînd să rămîn la doar două dintre ele. Ambele au legătură cu modul în care oamenii noştri “de afaceri” comunică, se bazează atît pe propria mea experienţă. cît şi pe experienţa cuiva cu care am lucrat acum cîţiva ani.
Despre primul subiect care mă intereseată să-l dezvolt am mai scris acum un an şi jumătate aici, pe scurt este vorba de cineva care a lucrat la întreţinerea unei pagini web (magazin virtual) şi promovarea ei, la un moment dat cei doi proprietari nu au mai fost de găsit iar după ce au reapărut, o lună mai tîrziu, au început să se mire că cel în cauză lăsase totul baltă şi s-a apucat să lucreze la altceva… să lucreze pentru (alt)cineva care chiar îl plătea pentru munca făcută. Mai recent m-am apucat să fac optimizare pentru motoarele de căutare pentru un client (optimizare pe pagină şi nu numai), iar la un moment dat le-am trimis un mesaj cu situaţia proiectului şi ce mai trebuie făcut mai departe pentru a apărea printre rezultatele de pe prima pagină a motoarelor de căutare. Cu clientul nu am apucat să discut, dar secretara (mai nou li se spun “asistente”, dar este acelaşi lucru) a început să-şi scuze şeful că era ocupat şi mi-a spus că mesajul a fost retrimis fiului acestuia şi că trebuie să aştept după el (explicaţie însoţită de alte scuze referitoare la seriozitatea acestuia). După două săptămîni de aşteptare (adică discuţii cu secretara) am trimis un mesaj de întrerupere ale relaţiilor, adică să ne vedem fiecare de treburile noastre, iar secretara a început să mă ia la telefon cu chestii de neprofesionalism şi a încercat să mă facă să mă răzgîndesc. În timp ce o ascultam la căştile telefonului mă uitam la aparat ca la felul 10, mirîndu-mă că nu se stinge singur… probabil că dacă ar fi fost conştient de vorbele pe care le transmitea mai departe ar fi făcut-o.
Orice relaţie, chiar şi una de afaceri, are obligaţiile ei şi, mai ales, are momentele ei bune şi rele. Dar dacă cineva nu-şi găseşte 5 minute (hai să zicem 10) să citească şi, mai ales, să răspundă la un amărît de mesaj atunci relaţia aia scîrţîie din toţi ţîţînii şi nu ar mai trebui continuată. Nu mă prea miră multe lucruri pentru că mă aştept cam la orice, dar un pic mă uimeşte faptul că unii se aşteaptă ca oamenii să le stea tot timpul la dispoziţie şi, dacă se poate, să nu primească decît mulţumiri pentru munca lor. 
Acum rînjesc niţel pentru că mă amuză acest fel de visători… Nimic nu este gratuit în lumea asta, iar cine se lasă manipulat ca să facă chestii gratuite în timp ce copiii îi mor de foame atunci îşi merită din plin viaţa de rahat pe care o trăieşte.
A doilea subiect are legătură cu modul în care comunică unii oameni în viaţa reală şi în “virtual”. Am auzit de suficient de multe ori vitejia pe care îi apucă pe unii în lumea virtuală în timp ce-n viaţa reală sînt foarte diferiţi (pisicuţe blînde) ca să fiu sceptic cînd vine vorba de comportamentul pe internet, dar pînă acum nu prea am întîlnit-o… cel puţin nu într-un mod care să îmi sară în ochi atît de evident. Partea proastă este că unii nici nu sînt conştienţi de diferenţa asta, nici la alţii şi nici măcar la ei înşişi… iar asta îi poate trăda şi poate scoate la vedere aspecte pur personale ale lor.
Un caz pe care am pus mai mult accentul este al unei persoane din Bucureşti, chiar dacă rezultate nu sînt încă publice, dar nu este singular. Voi reveni la el cînd va fi cazul, este doar tangent la subiectul de acum.
Întrebare retorică: cum poate ca şeful unei echipe (n-are importanţă domeniul, oamenii rămîn cam la fel indiferent de domeniul de activitate) să se comporte colegial cu un colaborator extern atunci cînd lucrează faţă în faţă cu el, iar cînd discută prin internet (folosind aplicaţii gen yahoo messenger) să aibă accese de autoritate (adică tentative de dominare, de “şefie”) şi, uneori, chiar să facă fiţe. Este o întrebare pur retorică, nu mă aştept la un răspuns din partea nimănui pentru că mi-am făcut deja o impresie despre persoana respectivă şi nu este deloc una plăcută. O confirmare foarte întîrziată (în sensul că impresia mea era deja veche) mi-a venit din partea unei alte persoane… nu am fost singurul faţă de care acel şef de echipă s-a trădat în momente de (hai să-i zicem) neatenţie.
Mi s-a spus mai demult că japonezii au o vorbă: cînd ai musafiri în vizită comportă-te de parcă ai fi singur, cînd eşti singur comportă-te de parcă ai avea musafiri. Acestă zicală poate fi extinsă şi la orice tip de comportament, atît profesional cît şi personal, şi la orice tip de comunicare. Adică comportă-te cu toţi la fel, indiferent dacă îţi sînt prieteni, colaboratori, şefi, colegi, clienţi, cititori, etc pentru că altfel ai doar de pierdut.
Articol preluat de aici.