Toată mass-media românească, cu siguranţă că este la fel în întreaga lume, a vuit azi din cauza cutremurului petrecut în nord-vestul Japoniei, cam la 100 de km de insulele japoneze şi cam la 24 de km în subteran. Cu o putere de distrugere estimată la 8,8-8,9 grade pe scara Richter (dacă am înţeles bine) este considerat cel mai puternic cutremur în acea zonă în ultimii 140 de ani, iar valurile tsunami au ajuns pe la 9-10 metri înălţime (în funcţie de cine a furnizat informaţiile).
Am avut prilejul să văd doar foarte puţine imagini, dar mi-a părut rău să aud de distrugerile, de răniţii şi de morţii care au însoţit cutremurul şi valurile uriaşe. Ele sînt obişnuite în cazul unor asemenea fenomene naturale atît de distructive: alerta de tsumani este încă la nivel maxim din cauza replicilor, unele clădiri s-au prăbuşit (cel puţin parţial), incendii şi pene de curent sînt la ordinea zilei în partea de nord a Japoniei.
Cu această ocazie un lucru pe care îl ştiam deja mi-a atras din nou atenţia: educaţia, organizarea şi starea de spirit a japonezilor. Chiar dacă deciziile legate de organizarea după-cutremur se iau la nivel central, la nivel local oamenii se organizează mult mai bine decît (aproape) oriunde altundeva pe glob. Nu mă refer doar la faptul că o ţară în care cutremurele sînt frecvente şi că foarte multe lucruri (mai ales ridicarea construcţiilor) se învîrt în jurul lor, iar oamenii sînt obişnuiţi să trăiască sub ameninţarea lor. Organizarea şi disciplina japonezilor în asemenea situaţii sînt doar aplicarea unei educaţii care se întinde pe mai multe secole. În alte locuri din lume oamenii s-ar panica rapid, iar haosul s-ar instala cu şanse mici de a fi redus în termen util, în schimb acolo panica a fost foarte redusă. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit că acum cîţiva ani, cînd se vorbea despre un alt cutremur important din zonă, a fost că Yakuya, mafia japoneză, a reacţionat mult mai rapid în direcţia ajutării populaţiei decît guvernul.
Ca şi concluzie nu pot decît să spun că voi urmări cu atenţie ce se întîmplă acolo. Nu este prima oară cînd spun că avem ce învăţa de la japonezi, mai mult de o grămadă de chestii extrem de utile, şi că din multe puncte de vedere sîntem complet opuşi comparativ cu ei. Pentru moment nu am cum să îi ajut pe cei afectaţi de cutremur, dar putem învăţa din experienţa lui şi să acţionăm cu toţii mai bine în viitor.
Articol preluat de aici.
