La sugestia unui prieten am căutat un film spaniol, realizat în 1997, numit Rec. Vine de la “record”, adică a înregistra în limba engleză şi este un titlu foarte potrivit pentru că prezintă punctul de vedere al camerei video în jurul căreia se derulează întreaga acţiune a filmului. Nu prea am avut prilejul să mă uit la filmele de groază spaniole, dar toate au un început. În afară de filmul El laberinto del fauno în ultimii ani au ajuns prin preajma mea doar telenovelele, dar la aşa ceva nu mă uit. 
Subiectul filmului este unul aparent simplu: o tînără reporteră şi cameramanul ei au de făcut o emisiune despre pompierii din Lisabona pentru a fi difuzată în cadrul programului “În timp ce voi dormiţi”. Ideea era să stea cu ei, să îi filmeze în acţiune. Atunci cînd doi pompieri au fost chemaţi într-o casă să ajute o femeie despre care se ştia că căzuse în interiorul propriei case şi că era imobilizată şi singură reportera şi cameramanul i-au însoţit… iar după aceea totul se schimbă. O noapte ce începuse normal s-a transformat într-un adevărat coşmar, din toate punctele de vedere.
Dar va trebui să urmăriţi filmul ca să faceţi o imagine mai clară asupra imaginaţiei spaniolilor şi a modului în care ea a influenţat evoluţia poveştii şi a oamenilor din interiorul ei: reportera şi cameramanul, cei doi pompieri, cei doi poliţişti pe care i-au găsit la faţa locului, vecinii şi tot restul. Mie mi-a plăcut filmul… modul în care progresează totul, modul în care a fost realizat nu îmi este familiar şi mi-a trezit interesul. Nu am văzut decît cîteva filme realizate astfel în ultimii ani, cu cameră mobilă şi purtată mereu după posesorul ei… primul film de acest gen a fost Blairwitch project acum… acum o veşnicie de fapt. Poate de aceea (că mi-a plăcut filmul şi că mă roade curiozitatea să aflu cum se termină povestea) o să caut să urmăresc, în măsura timpului disponibil, şi cea de-a doua parte, realizată în 2009.
Urmărind filmul mi-am adus aminte de o chestie: că există filme de groază şi filme de groază nerecomandate cardiacilor. Ăsta are tendinţa de a face parte din a doua categorie… în primul rînd din cauza sunetelor şi a modului foarte alert în care a fost realizat (la început este un pic mai lent, dar prinde viteză pe parcurs), în al doilea rînd pentru că unii mai uşor impresionabili se pot speria din nou odată cu perceperea raţională a filmului, pe lîngă sperietura fizică.
Articol preluat de aici.
