Azi un prieten a început să-mi spună că s-au pierdut tot felul de date de la CNAS, că sistemul lor informatic a fost dat cu curul de pămînt şi a rămas acolo, incapabil să răspundă la comenzi. Fiind prins cu treabă nu prea i-am dat multă atenţie, dar pînă la urmă am ajuns pe acasă şi am pus tembelizorul să meargă pe la canalele de ştiri (l-am tot lăsat să se plimbe) în speranţa unei confirmări. O asemenea ştire face de obicei valuri, mai ales că este vorba de un sistem informatic care cuprinde medicii de familie din ţară.
Pînă la urmă am dat peste o discuţie de pe Antena 3 unde un grup de persoane discutau de zor, cu fufa pe post de moderatoare agitîndu-se de parcă era sfîrşitul lumii. Nu mai ţin minte numele fufei, dar este absolut irelevantă din punctul de vedere al subiectului… este doar dintre una dintre mo(n)strele de nesimţire şi tupeu puse să modereze discuţiile.
Oricum, ce mă interesează cel mai mult pe mine sînt două chestii: faptul că sistemul a cedat la mai puţin de o lună după ce a fost lansat (nu-s la curent cu proiectele altora pe care le fac pentru stat, dar cel puţin aşa s-a susţinut acum) şi la faptul că nu există copii de siguranţă pentru datele introduse pînă acum. N-am făcut niciodată parte dintr-un proiect din ăsta mare (adică de nivel naţional, de exemplu), dar am lucrat la destule proiecte de dimensiuni medii şi pot spune că au fost nevoie de testări peste testări peste testări pînă ne-au sărit capacele la toţi… lu chiar şi aşa au existat unele probleme atunci cînd au fost folosite ulterior de către utilizatorii obişnuiţi. Este un risc cunoscut şi (într-o oarecare măsură) acceptat. Aşa că hai să zicem că înţeleg că a putut să apară o chestie neprevăzută care să dea peste cap un sistem naţional, mai ales dacă a avut cumva un ajutor “bine” inteţionat.
Dar ceea ce mi se pare pur şi simplu criminal (din punct de vedere al unui proiect şi, de ce nu, criminal de-a dreptul în unele cazuri) este lipsa copiilor de rezervă. Cu cît era mai important proiectul cu cît se fac mai multe copii de rezervă… la orice: scripturi, programe, baze de date, etc. La tot… copii lunare, săptămînale sau chiar zilnice. Din cîte am înţeles s-au alocat bani pentru serverele care să realizeze copii de siguranţă pentru sistemul informatic al CNAS-ului, dar ei nu au fost cheltuiţi. Am auzit că bazele de date nu au fost compromise de problema apărută, dar asta este absolut irelevant. A fost noroc chior aş spune dacă aş crede în noroc.
Dincolo de istericalele celor din mass-media (m-am cam obişnuit cu ele şi caut să trec peste această aparenţă) sînt curios… o să caut să aflu mai multe despre ce s-a întîmplat acolo. Pentru 36 de milioane de euro, cît s-a spus că s-a cheltuit pentru sistemul ăsta, ar fi trebuit să fie prevăzute orice posibilităţi.
Articol preluat de aici.