S-a spus pe la ştiri zilele astea că România se află printre ţările în care s-au găsit cobai mai uşor decît prin alte părţi în cadrul unui studiu care trebuie făcut aiurea prin lume înainte de lansarea unui medicament. S-au prezentat mai multe motive, cum că se plătesc mai puţini bani decît prin alte părţi, că se dau bani doar la doctor şi la pacient (cobai) iar unora nu le place asta (spitalele vor şi ele partea lor, evident), că pe aici sînt o mulţime de fraieri care se aruncă cu capul înainte pentru nişte bani, inclusiv în testarea de produse farmaceutice ale căror efecte nu sînt în întregime cunoscute, etc etc.
Probabil că toate astea sînt adevărate, însă nu e tocmai complet. Noi, ca popor, sîntem cobai de zeci de ani. Mulţi dintre români s-au născut cobai şi vor muri cobai, poate chiar fără să fie conştienţi de acest lucru. Este o a doua natură, dacă îi pot spune aşa, chiar dacă nu-s sigur că nu ţine loc de singura natură… pentru unii e tot ce ştiu şi nu-s în stare să iasă din colţişorul propriu.
Ca să rămîn la tema medicamentelor, pe români se testează de ani buni tot felul de produse din afara ţării fără să le dea prea mult de ales. Producţia internă de medicamente a fost afectată drastic, mai ales după ce activitatea institutului Cantacuzino a fost periclitată o bună bucată de vreme (şi nici acum nu cred că şi-a revenit pe deplin). Asta în loc să începem să exportăm medicamente, mai ales că avem cu ce. Oare valurile de vaccinări împotriva mai multor tuplini de viruşi (contra celor care acţionează predominent în sezonul rece, contra celui care provoacă cancerului de colon) cu ce vaccinuri se fac? Mă gîndesc că majoritatea tot din export sînt aduse iar efectele lor (mai ales cele secundare) nu prea au fost făcute publice. Dincolo de problema administrativă, tot la nişte testări în masă se reduc toate aceste vaccinări.
Am pierdut şirul tentativelor de administrare a crizei economice şi (sic) relansare economică care s-au luat de vreo 20 de ani încoace. La fel, am pierdut şirul reorganizărilor sistemelor medicale şi a învăţămîntului. S-a tot experimentat la greu, s-au tot copiat sisteme din afara ţării care au sau nu legătură cu modul de gîndire al românilor, am trecut dintr-un eşec în altul pentru ca acum să ajungem la un fel de toroş (un soi de mîncare compmpusă din varză cu carne).
Nu spun degeaba că românii sînt nişte cobai de meserie, în măsura în care trebuie să-şi adapteze traiul zilnic şi activităţile din domeniul lor la tentativelor unora de a face un soi de ordine. Aş spune chiar că românii sînt supravieţuitori de meserie pentru că efectele tentativelor respective le pun în pericol vieţile atît din perspectivă imediată (foame, frig, etc) cît şi din punctul de vedere al viitorului. Ce perspective de viitor au nişte cobai fără un drum concret în viaţă?
Articol preluat de aici.