Am auzit spunîndu-se că îţi poţi recunoaşte un prieten adevărat mai ales atunci cînd îi dai bani. Niciodată nu îţi dai mai bine seama de interesele unei persoane, chiar şi a uneia mai apropiate, ca atunci cînd o pui să aleagă între propriile interese şi prietenie. De multe ori interesele (adică îm primul banii) primează relaţiilor interumane. Nimic nou, fiecare dintre noi am observat-o de destule ori de-a lungul vieţii. Nimic nou.
Dar nu despre asta vreau să scriu acum, sau cel puţin nu la nivel general. În ultimele luni am avut prilejul să observ un caz mai aparte al intereselor umane. Este vorba de un tînăr pe la vreo 30 de ani, o cunoştinţă de fapt pe care anturajul mi-a adus-o prin preajmă. La suprafaţă pare destul de sclipitor şi inteligent, dar nu prea i-a reuşit mare lucru în viaţă pînă acum… iar dacă îl întrebi ce realizări are pînă acum o va lua întotdeauna pe ocolite, spunînd că societatea şi criza i-au dat peste cap afacerile şi de aceea nu a putut face mai nimic din ce şi-a propus. O fi adevărat sau nu, n-am idee, dar un singur lucru e clar: nu o duce foarte bine, dar nici rău.
Sau aşa credeam pînă de curînd… Indiferent cît de mult îi place să (nu) muncească, tînărul ăsta (hai să-i spunem Ionică, de dragul conversaţiei) are succes la fete. Sclipeala de la început le atrage ca pe nişte muşte… sau ca pe nişte fluturi, spune-ţi-le cum vreţi. Tot aia e pentru că multe dintre fetele cu care l-am văzut sînt frumoase dar parcă au tărîţe în cap, nu creier. Se spune că mulţi dintre bărbaţi judecă cu “unealta” dintre picioare, şi trebuie să recunosc că este adevărat de cele mai multe ori, dar adevărul e că şi multe dintre femei judecă cu silicolul din sutiene, mai ales dacă nu este al lor. E de ajuns să fii frumuşel, să le faci nişte complimente şi să mai agiţi prin preajmă un teanc cu bani şi ai rezolvat măcar o noapte plină, dacă nu mai multe. Am văzut faza de prea multe ori (de fapt variaţiuni pe aceeeaşi temă) ca să nu o iau ca o regulă (una dintre ele).
Cum spuneam şi mai devreme, poţi vedea ce calitate au oamenii de lîngă tine şi cînd vine vorba de bani. Nu am fost niciodată prea curios să aflu de unde îşi face el rost de bani, dar cînd te împrumuţi constant de pe la prieteni şi de la fetele cu care te distrezi e cam greu să ascunzi asta la infinit. O fi de condamnat să te împrumuţi de la cineva şi apoi să te facă că plouă? Poate că nu dacă nu este o sumă mare şi-ţi este prieten bun mai merge, că doar nu s-o fi termina lumea de la aşa ceva, dar în momentul în care devine o practică constantă se schimbă povestea.
Mai rău e să trăieşti pe seama femeii de lîngă tine. Cînd femeile trăiesc pe socoteala unui bărbat li se spune soţii, cînd o fac pe socoteala mai multora li se spune tîrfe să sînt înfierate de celelalte femei (cel puţin în văzul lumii). Bărbaţilor şi se spune doar Don Juani şi-s lăudaţi.
Articol preluat de aici.