Frunzărind un pic internetul românesc (adică paginile de ştiri) am regăsit o ştire pe care am auzit-o în trecere în ultimele zile, dar căreia nu i-am dat prea multă atenţie. Nu-mi plac manelele, nu mă interesează deloc vieţile maneliştilor, aşa că am ignorat chestia cu cea mai mare graţie (sau, cel puţin, atîta cît sînt în stare eu să ofer 
).
Ştirea este una banală, din punctul meu de vedere: Adi Minune şi Florin Salam au fost aduşi pentru audieri la poliţia din Bucureşti în calitate de martori. Pe urmă situaţia lor s-a schimbat: primul a fost învinuit pentru favorizarea infractorului iar al doilea pentru mărturie mincinoasă. Dosarul are ca subiect agresarea unui paznic de către fiul lui Nuţu Cămătaru, acesta din urmă fiind cercetat pentru tentativă de omor.
Personal nu mă miră deloc că au fost puşi sub învinuire pentru favorizarea infractorului şi tăinuire mincinoasă. Doar au vrut să-şi pună pielea la adăpost de clanurile mafiote, iar colaborarea cu poliţia nu este punctul forte a categoriei de persoane din care fac parte cei doi. Nu, nu mă refer la faptul că-s ţigani sau cîntăreţi de manele, mă refer la categoria de persoane care au legături (directe sau nu) cu clanurile mafiote. Nu ştiu dacă-s mafioţi şi nici nu pot face o asemenea afirmaţie, dar cu siguranţă au cîntat pentru mafioţi şi nu doar o singură dată, au avut de-a face cu ei şi ştiu ce le poate pielea.
Ceea ce mi-a atras, totuşi, atenţia, este mediatizarea (de ce nu, excesivă) de care au parte cei doi. Oricît de cunoscuţi/admiraţi/dispereţuiţi sînt de către românii răspîndiţi aiurea prin lume, eu nu aş fi acordat chemării la audieri şi punerii sub acuzare mai mult de o notă de subsol, undeva, pe ultima pagină a unui ziar oarecare. Interesul meu pentru manelişti tinde spre zero, poate de aceea îmi este greu să accept faptul că cineva ar fi interesat de vreo scenă din viaţa lui Adi Minune sau Florin Salam, oricare ar fi ea. Şi, totuşi, există oameni interesaţi de aşa ceva… şi de zgomotele pe care le oferă ei drept muzică.
Articol preluat de aici.