Mai demult am abordat un subiect un pic mai delicat, cel al <a href=”https://dan-marius.ro/diverse/Promisiuni_neonorate/MTgwOA==/” target=”_blank”>promisiunilor neonorate</a>. Adică cel al unor oameni care se apucă să facă promisiuni pe care nu le mai îndeplinesc niciodată. Nu ştiu cît de mulţi sînt, eu nu am intrat în contact mai intens decît cu 4 persoane în ultimii ani. La nivel personal asta poate deveni în timp o problemă pentru vor ajunge persoane pe care nu se va baza nimeni, poate doar fraierii.
Ieri am avut prilejul să văd în acţiune acelaşi mecanism, dar într-o manieră un pic mai oficială. Adică la nivel de “afaceri”, dacă îi pot spune aşa pentru că nu este cel mai potrivit cuvînt. Ieri am fost prin Cluj şi aveam planificate vreo 3 întîlniri: unul legat de nişte proiecte şi două cu nişte prieteni. Întîlnirile cu prietenii au fost chiar excelente, dar
Acum o săptămînă un tip pe nume Uricaru Mihai (Mike) s-a apucat să trimită mesaje prin care spunea că are nevoie de nişte programatori php şi utilizatori de Drupal pentru o firmă britanică (GMS ca parte a Grupului Collinson) şi întreba dacă cei interesaţi puteau să se prezinte la un interviu în Cluj Napoca zilele trecute (sîmbătă şi duminică). Dacă tot aveam de gînd să fac drumul ăla, m-am arătat interesat. Am stabilit o întîlnire dar Mike nu a mai dat nici un semn de viaţă după aceea. Nici un apel telefonic, absolut nimic. I-o fi fost mai la îndemînă aşa, probabil, însă cu siguranţă că nu-l interesa în vreun fel respectul celor de aici. Cum am spus-o deja, comportamentul ăsta nu ajută deloc din punct de vedere personal, dar este cu adevărat criminal din punctul de vedere al unei afaceri.
Se vede că românul tot român rămîne, oriunde în lume ajunge. Adică dubios. Probabil că sînt cam mulţi astfel de români plecaţi în afara ţării, dacă ar fi să ţin cont de imaginea de rahat pe care o avem, însă cu siguranţă că nici prin ţară nu sînt puţini.
Articol preluat de <a href=”https://dan-marius.ro/diverse/Intilniri_si_promisiuni/MTg1NA==/”>aici</a>.