Supravirtual SRL – Web design, pagini web, custom software, seo, consultanta si promovare in Oradea, judetul Bihor, Romania

Supravirtual SRL este o firma de consultanta si programare. Realizam programe de calculator la comanda (custom software),  ne ocupam cu web design, web developing, seo (optimizare pentru motoarele de cautare), optimizare si promovare.

Sintem o firma din Oradea, judetul Bihor, Romania si oferim intreaga gama de servicii TI (tehnologia informatiei)
incepind de la consultanta initiala gratuita, continuind cu dezvoltarea si predarea proiectului si terminind cu
intretinerea si promovarea acestuia.

Iti oferim felia ta de internet la calitate excelenta si pret bun.

Vizitati http://www.supravirtual.ro sau sunati la 0743-539203 pentru mai multe informatii, portfoliu si contact pentru comenzi.

Minciuna, tupeul si mass-media oradeana

Aşa cum spuneam mai devreme pe twitter, sînt momente în care mă amuză să-i văd pe alţii cum sînt în stare să te mintă în faţă şi să facă pe grozavii. Azi a fost cazul Spinului Bihorean.

Nu ştiu în ce măsură ştiţi, dar mai demult (la începutul acestui an) le-am făcut pagina de internet, după care a rămas să mă ocup o perioadă de întreţinerea ei. În cursul lunii trecute au solicitat o funcţionalitate nouă, cea a unui concurs în ziar şi pe pagină, ceea ce le-am şi făcut. Cînd secţiunea aia era aproape gata (mai trebuia doar să fac optimizarea pentru IE) s-a spart buba, şi-au mutat pagina pe alt server, iar vreme de aproape o lună mi-au folosit codul aşa cum l-am predat, fără nici o modificare vizibilă (au schimbat formatul paginii de-abia în 9 august). Între timp le-am scos o factură pentru codul pe care l-am scris şi pe care îl foloseau pe server, iar zilele acestea i-am atenţionat că dacă nu plătesc factura voi fi obligat să fac plîngere penală pentru folosire de software fără licenţă (dreptul de autor asupra codului îmi aparţine încă).

M-am întîlnit cu ei azi şi au început să-mi toarne tot felul de minciuni: că am fi discutat despre asta atunci cînd am făcut site-ul şi că ar fi inclus în preţul iniţial, că sistemul de votare nu ar fi funcţionat (o abureală cît casa, am dovezi în acest sens), au scos cîteva foi pe care susţineau că sînt tipărite ceva capturi de ecran ale site-ului în 13 care ar fi arătat că funcţionalitatea aia nouă nu era completă (de parcă capturile alea ar fi avut vreo valoare legală şi aş fi susţinut vreun moment că era o funcţionalitate completă – “scandalul” a izbucnit înainte de o finaliza). Ba chiar, la un moment dat, Vittorio Canosa (unul dintre angajaţii italianului care deţine o parte a Alpa Newmedia, partenerul minoritar) susţinea că mi-a dat banii şi am refuzat să-i fac o chitanţă, ba chiar s-a oferit să-şi aducă şi un martor la chestia asta. Nu ştiu ce credea, dar o asemenea mărturie nu înseamnă decît un singur lucru: sperjur.

Au mai fost multe astfel de chestii, nu are rost să le reiau pe toate. Nici nu cred că aş putea face asta… multe au fost prea jalnice ca să le reţin prea mult timp… Pe astea le-am remarcat pentru că au fost printre momentele în care m-am abţinut cu greu să nu zîmbesc… Cel mai amuzant lucru, totuşi, este că ei au considerat ca documente oficiale doar mesajele electronice (email-urile) care le conveneau… restul le-au ignorat ca elemente irelevante.

Mi-ar fi plăcut să înregistrez conversaţia şi să o pun pe internet pentru amuzamentul tuturor, dar m-am trezit cam tîrziu. Cînd m-am dus acolo nu mă aşteptam să discut cu oameni în întregime raţionali, dar credeam că o să sară calul chiar atît de mult. Tocmai de aia vă spun: înregistraţi-vă întotdeauna conversaţiile (mai) oficiale. Chiar şi în situaţiile bune sau excelente pot apărea momente amuzante şi hilare care se merită reascultate mai tîrziu.

Nu mă aşteptam ca serialul dedicat lui Sorin Sotoc să se termine chiar atît de repede, dar acum va fi chiar un deliciu să îl continui. Mai ales că individul s-a trezit să mă întrebe dacă chiar îmi dau seama că ei sînt o instituţie de media (probabil în sensul că-mi pot face publicitate proastă sau poate chiar mai rău). I-am răspuns cu un gest că asta nu are nici un fel de importanţă: dacă îmi fac publicitate nu am decît de cîştigat, măcare mai aude lumea de mine şi de Supravirtual. Iar orice publicitate proastă venită din partea unei instituţii ca Alpa Newmedia şi Spinul Bihorean nu înseamnă decît publicitate bună pentru restul lumii.

Pe de altă parte, chiar interesează pe cineva fiţuica aia? Cînd lucram la pagina lor mi-a oferit cu grămada exemplare de-a Spinului Bihorean… în acele zile prin redacţie zăceau teancuri de ziare pentru cu nu le acorda nimeni prea mult interes.

Singurul lucru de care îmi pare rău este că nu am reuşit să le fac azi plîngerea penală pentru folosirea de software fără drept de autor (sau fără licenţă). Dacă s-ar fi putut aş fi făcut-o deja. Dar o voi face marţi dimineaţă, aşa că nu trebuie decît să mă pun să aştept.

 

Articol preluat de aici.

De ce nu pot avea incredere in Sorin Sotoc

De cîteva luni am avut “plăcerea” să lucrez cu Sorin Sotoc, ceva şefuleţ de la Spinul Bihorean. Am pus ghilimele intenţionat pentru că nu a fost deloc o plăcere… unii ar spune că a fost aproape un chin, dar personal am o toleranţă mult prea mare pentru a o numi astfel.

Realizarea paginii pentru Spinul a fost una memorabilă dacă aş putea s-o spun. În mod normal realizarea unei pagini durează cel mult două săptămîni de la prima întîlnire cu clientul pînă la predarea proiectului, ţinînd cont de complexitatea paginii şi de cerinţele clientului. Asta înseamnă întregul proiect, de la stabilirea specificaţiilor, la alegerea unui format al paginii şi pînă la ultimele optimizări la pagină… de obicei mai urmează şi o perioadă de întreţinere pentru eventualele completări ulterioare şi cam atît. Proiectul ăsta a durat 3 luni… la început pentru că Sorin Sotoc nu se putea decide la un singur format: a început să se inspire de la diverse pagini şi nu rămînea prea mult la o chestie clară… vedea ceva frumos la o pagină şi dorea să adauge la Spinul, mai tîrziu (cîteva ore sau zile mai tîrziu) vede altceva frumos şi vroia şi aia. Nu e rău să te inspiri de la anumite pagini, dar cînd te inspiri de prea multe ori începe să devină contraproductiv.

A fost nevoie de o întîlnire între mai multe persoane, o adevărată şedinţă, ca să ajungem la un consens. S-au luat anumite decizii, s-a trasat un anume “drum” şi am luat-o în direcţia respectivă. Problema a continuat atunci cînd Sorin Sotoc a trecut de la o indecizie de mare clasă la polul opus: a dorit să decidă locul fiecăui element din site la nivel de pixel. Nici asta nu e ceva rău, dar în momentul în care ai o pagină destul de stufoasă cu multe pagini şi secţiuni devine din nou contraproductiv.

Cei de la Spinul Bihorean şi Sorin Sotoc în mod special nu au fost singurii mei clienţi şi nu vor fi nici ultimii… Dar a fost un prilej pentru a descoperi că nu este deloc uşor să lucrezi cu un client care combină indecizia cu o încăpăţînare atipică şi o oarecare reticenţă la ce este nou: nu de puţine ori a ţinut-o pe a lui (mai ales în a doua parte a dezvoltării paginii) deşi i-am spus că nu e tocmai bine pentru rapiditatea site-ului şi modul de funcţionare a paginii.

Una dintre fazele cele mai tari care s-a întîmplat cît am fost pe la Spinul a fost cînd Sotoc a început să comenteze despre optimizarea panoului de administrare pentru Internet Explorer. Ştiam foarte bine că în redacţie era instalat Opera ca navigator principal şi că în România cel mai des folosit navigator este Firefox. I-am şi spus-o, iar Sorin a încercat să facă pe deşteptul şi i-a întrebat pe fiecare din redacţie (cel puţin aceea care se aflau în acel moment acolo) care era navigatorul folosit de ei la faţa locului şi acasă. Marea majoritate a răspuns că Opera (mai ales că era cel instalat) şi Chrome. Doar o singură persoană a răspuns că folosea Internet Explorer… acasă. Sorin Sotoc a încercat să o dreagă spunînd că persoana în cauză era cea mai harnică dintre toţi, cea care lucra cel mai mult la site. Între noi fie vorba… cine naiba lucrează de acasă la articolele încărcate pe Spinul.ro de acasă, mai ales cînd ai un soţ şi un copil minor de care trebuie să te ocupi? (e o întrebare retorică)

O altă fază tare a fost în partea de întreţinere a paginii Spinul.ro: a fost nevoie de nişte mici modificări pe pagină (introducerea unor imagini şi alte chestii minore). Cînd am fost abordat să fac astea şi i-am spus că în momentul respectiv eram la un client şi trebuia să termin ceva repede, dar că urma să mă ocup mai tîrziu despre astea (spre seară) Sorin Sotoc a început să comenteze că “ce, noi nu sîntem clienţii tăi?” şi că “de ce nu i-am spus de la bun început că aşa urmau să decurgă lucrurile?”. Dar nu este ceva singular, am mai întîlnit situaţii în care clienţii a căror site era deja la stadiul de întreţinere după lansare vroiau modificările pe loc, în următoarele cîteva minute, şi nu înţelegeau că aveam anumite termene limite şi nu puteam lăsa totul baltă şi întrerupe ce făceam în acel moment pentru că a mă ocupa imediat de ei. Este, totuşi, o problemă de educaţie… în viitor va fi corectată, dar va trebui mai întîi ca oamenii să înţeleagă care este fluxul de lucru în “lumea virtuală”.

Ar mai fi o mulţime de chestii de scris, mai mult sau mai puţin amuzante, dar deja m-am lungit prea mult cu articolul ăsta. Pînă la urmă buba s-a spart, dacă îi pot spune aşa. N-are rost să intru în detalii, dar în curînd spinul.ro va deveni temporar indisponibil cînd va fi făcut transferul domeniului pe un server nou.

Am o întrebare retorică, aşa de final: cît de prost trebuie să fii încît să porţi o conversaţie în contradictoriu cu cineva (ca să nu spun ceartă) şi apoi să-i spui că l-ai înregistrat în tot acest timp pentru a folosi înregistrarea într-un eventual proces în instanţă? Nu e nevoie să răspundeţi, am deja răspunsul… m-am lămurit mai mult decît aţi putea să mă lămuriţi voi vreodată. Partea cea mai tare a fost în final cînd l-am apostrofat cu degetul (în sensul că nu a făcut deloc bine cu înregistrarea aia şi vorbitul despre ea) individul a început să comenteze că-l ameninţ. A început să mă umfle rîsul şi m-am abţinut cu greu să nu rîd în hohote de faţă cu toată lumea: cît de prost ar trebui să fiu ca să încep să ameninţ pe cineva într-un loc public, de faţă cu toţi martorii ăia şi cu un reportofon foarte probabil pornit. Nici dacă mi-ar sta în obicei să ameninţ n-aş face vreodată aşa ceva.

Ca şi concluzie trebuie să menţionez că reacţiona mai multor dintre prietenii mei cînd le-am spus că am făcut pagina celor de la Spinul a fost: “şi Sorin Sotoc te-a plătit pentru munca ta?”. Da, m-a plătit… şi asta doar pentru că nu a fost decizia lui. Nu pot decît să mă bucur că am scăpat de colaborarea cu el şi dacă ar fi să nu-l mai întîlnesc vreodată cred că ar fi prea devreme.

Şi, ca să răspund la întrebarea din titlu: nu pot avea încredere în Sorin Sotoc pentru că îmi face impresia unui individ foarte lunecos. Am observat la el prea multe aspecte diferite, unele fără prea mare coeziune cu restul ca întreg.

Isteria ca mod de lucru

Poate că titlul sună cam ciudat, dar exprimă perfect experienţa ultimelor două săptămîni. Este vorba de o relaţie de afaceri care a început bine, ba chiar aproape excelente, aş putea spune, dar care a luat o turnură interesantă şi nu tocmai plăcută în ultimul timp.  De obicei păstrez legătura cu clienţii cărora le-am făcut pagini web, în măsura în care se poate, şi cu vreo doi mă înţeleg chiar bine. Cîţiva mi-au cerut de-a lungul timpului să le mai fac nişte modificări mai mult sau mai puţin minore la siteuri şi s-a rezolvat de fiecare dată. Adică nimic neobişnuit.

Cu unul dintre clienţii căruia i-am făcut o pagină anul trecut totul s-a derulat în acelaşi fel, l-am ajutat cu diverse (modificări pe pagină, sfaturi pentru seo – optimizarea pentru motoarele de căutare, realizarea unei reţele wireless, etc, etc – adică chestii minore) de cîte ori a fost nevoie. Ba chiar am început să găzduiesc pagina web pe care i-am făcut-o pe serverul pe care am o parte din paginile mele personale, iar pe moment este încă acolo. De curînd mi-a cerut să fac alte modificări pe pagină şi, fiind prins cu un alte proiecte, a trebuit să mă împarte între sarcini. Nerăbdarea clientului a ajuns repede pe undeva pe la nivelul isteriei, el vroia ca treaba să fie făcută urgent, chiar pe loc, dacă era posibil… Nu a părut capabil să înţeleagă (sau cel puţin să accepte) că fiecare avem treburile noaste şi că atunci cînd ne împărţim între ele trebuie să ne organizăm cît mai strict pentru că altfel nu facem treaba cum trebuie.

Cu asta nu-mi fac prea mari probleme, clienţii vin şi trec, chiar şi aceia turbulenţi… dar nelămurirea mea cea mai mare este cît de prost trebuie să fii (ca persoană) încît începi să pui presiuni şi chiar să faci ameninţări la adresa cuiva de care depinzi în mod direct? Las la o parte faptul că l-am ajutat şi că încă o fac, într-o anume măsură, dar nu mi-ar fi greu să şterg cîteva fişiere de pe server şi să-i fac pagina inutilizabilă, mai ales că nu există nici un contract şi nici o plată pentru găzduirea ei (a fost făcut în întregime benevol). Nu mi-ar fi deloc greu să-l liniştesc (măcar pentru cîteva ore ) dacă chiar devine o ameninţare, iar el o ştie foarte bine. Şi atunci?

Articol preluat de aici.