Lumea vie: Orhidee (Orchidaceae) origine, inmultire, varietati


Orhidee (Orchidaceae): origine, înmulţire, varietăţi #1
Orhidee (Orchidaceae): origine, înmulţire, varietăţi #2

Orhideele (Orchidaceae) formează cea mai diversificată şi mai răspîndită familie de plante superioade, face parte din cadrul monocotiledonatelor şi conţine 900 de genuri, peste 30 de mii de specii şi peste 200 de mii de hibrizi. Pe vremuri doar persoanele bogate deţineau şi îngrijeau orhidee, dar între timp (prima încercare de creşetere a orhideelor s-a făcut pe la mijlocul anulor 1700) s-au făcut progrese în ce priveşte înmulţirea şi îngrijirea acestora. Multe dintre orhidee sînt uşor de crescut pentru că sînt destul de rezistente şi pot supravieţui mulţi ani în ghivece cu îngrijire corespunzătoare.

Cele mai multe specii de orhidee cresc în zonele tropicale şi subtropicale, dar tocmai rezistenţa lor le face să fie găsite în orice mediu din lume, inclusiv în România: plantele cunoscute sub numele de Papucul Doamnei (Cypripeidum calceolus) şi Sîngele Voinicului (Nigritella rubra, nigra) sînt orhidee celebre. Multe dintre orhideele de apartament sînt epifite, adică acele plante care în mediul natural cresc în scorburile arborilor sau pe arbori. Litofitele sînt orhideele care cresc pe stînci, dar plantele care se găsesc de obicei în mediul natural al zonelor temperate sînt în general terestre (cresc pe sol).

Lumea vie Orhidee Orchidaceae origine, inmultire, varietati /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Lumea vie: Gerbera (Gerbera jamesonii) origine, inmultire, varietati

Gerbera (Gerbera jamesonii) este un gen de plante din familia Asteraceae, ordinul Asterales. Este originară din America de Sud, Africa de Sud şi Asia şi poartă numele unor botanişti germani. Gerbera a ajuns în Europa pe la 1900 şi s-a impus printre florile cele mai comercializate de pe continent 60 de ani mai tîrziu. Ajunge la o înălţime de 45 de cm. şi un diametru de 45 de cm. Există aproximativ 40 de specii răspîndite în Africa, Madagascar, Asia tropicală şi America de Sud.

Prima descriere ştiinţifică a gerberei a fost realizată de J.D. Hooker în Revista Botanică Curtis în 1889 cînd a descris Gerbera jamesonii, specie cunoscută şi ca margareta Transvaal sau margareta Berberton. Gerbera este de asemenea cunoscută în lume şi ca margareta africană.

Gerbera este o plantă tufoasă, cu tulpina rizomatoasă şi frunze adînc crestate.  Fiecare plantă are mai mult de 10 frunze de culoare verde, aranjate într-o coroană paralelă cu pămîntul. Florile pot fi simple (asemănătoare margaretelor) sau duble, în funcţie de varietatea plantei ele dimensiunea lor variază între 10 şi 25 de cm. în diametru.Florile pot fi albe, galbene, roşii, roz, portocalii şi grena, de obicei au mijlocul mai intens colorat. Cele mai multe flori apar în perioada aprilie-iunie şi în al doilea an de vegetaţie a florii. Rădăcinile gerberei sînt profunde, putînd ajunge pînă la 80 de cm. în adîncime.

Lumea vie Gerbera Gerbera jamesonii origine, inmultire, varietati /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Lumea vie: Garoafe (Dianthus caryophyllus) origine, inmultire, varietati

Garoafa (Dianthus caryophyllus) este o plantă erbacee aparținînd familiei Caryophyllaceae. Tulpina ajunge la 60 cm – 1 metru înălțime (deşi majoritatea varietăţilor cultivate în grădină sau în ghiveci ajung la 25-50 cm), are frunzele înguste și ascuțite dispuse în opoziție și flori ce pot avea o gamă amplă de culori. Numele genului provine de la denumirea grecească (dianthus) a florii lui Zeus (sau floare divină): Dios = Zeus şi antos = floare. După cum probabil v-aţi dat deja seama, garoafa are origine mediteraneeană, dar s-a răspîndit în atît în Europa cît şi în Asia. Genul cuprinde peste 200 de specii.

Garoafa se înmulţeşte sexuat (prin seminţe), iar data semănatului diferă de la o specie la alta: garoafa Chabaud se seamănă în primele două luni ale anului în sere sau în răsadniţe, în timp ce garoafele chinezeşti se seamănă în martie în lădiţe aflate în solarii încălzite, răsadniţe temperate sau în sere.

Garoafa are frunze ascuţite, lanceolate, de culoare gri-verzui, asezate de-a lungul tulpinii. Florile pot fi simple sau duble, de mai multe culori. În funcţie de specie, garoafele înfloresc anual, de două ori pe an sau încontinuu. Ele înfloresc mai ales în perioadele cu temperaturi scăzute ale anului, la începutul iernii. Unele specii sau hibrizi de garoafe nu au parfum, dar au o mare varietate de culori.

Lumea vie Garoafe Dianthus caryophyllus origine, inmultire, varietati /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Lumea vie: Cale Zantedeschia origine, inmultire, varietati


Calele (Zantedeschia) reprezintă un gen de plante erbacee din familia Araceae, originare din Africa de Sud la nord de Malawi şi trăiesc în zonele mlăştinoase. Este o plantă decorativă cu frunze mari în formă de săgeată şi una dintre frunze răsucită în formă de comet, înconjurînd inflorescenţa. Genul poartă numele botanistului şi fiziologului Giovanni Zantedeschi (1773-1846).

Calele se pot înmulţi pe cale sexuată (prin seminţe – este un proces dificil), dar şi pe cale asexuată, în momentul replantării prelevînd vlăstarele laterale, dezvoltate în jurul rizomului. După tăiere vlăstarele se plantează în ghivece cu compost suficient de mare pentru plantele adulte.

Speciile de Zantedeschia sînt otrăvitoare datorită oxalatului de calciu prezent în ele. Toate părţile plantei sînt toxice, iar atunci cînd sînt consumate produc iritaţii cu inflamarea cavităţii bucale şi a gîtului, diare acută şi stări de vomă. Cu toate acestea, frunzele plantei sînt gătite şi consumate în unele cazuri.

 

Lumea vie Cale Zantedeschia origine, varietati /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Lumea vie: Lalele tulipa origine, varietati

Laleaua (Tulipa) face parte din familia Liliaceae şi este un gen care cuprinde aproximativ 100 de specii de plante cu flori. Sînt originare din nordul Arficii, sudul Europei şi Asia (din China şi Japonia pînă în Anatolia şi Iran – unde floare apare pe drapelul naţional). Deşi Olanda este ţara europeană a lalelelor (primele lalele din Olanda au fost plantate la Universitatea Leiden în toamna anului 1593) împreună cu Turcia (care are un statut special), zonele în care se regăsesc multe specii de lalele sînt stepele din Kazakhstan şi Munţii Hindu Kush şi Pamir.

Originea numelui provine de la asemănarea cu pălăriile orientale: cuvîntul persan toliban înseamnă turban. Laleaua este întîlnită în foarte multe ţări prin gădini, parcuri şi terase datorită cultivării relativ uşoare şi a coloritului frumos. Lalelele pot fi „bătute” (cu floare dublă), cu margini zdrenţuite, asemănătoare cu crinul şi se găsesc într-o mulţime de nunaţe şi culori, de la alb la albastru închis, dar nu numai.

Lalele se înmulţesc atît pe cale sexuată (prin seminţe), cît şi asexuată (prin bulbi). La înmulţirea prin seminţe florile apar în al cincilea an, aşa că înmulţirea sexuată este folosită pentru obţinerea de sortimente noi. Pentru plantări se foloseşte înmuţirea asexuată, pentru aceasta trebuie aleşi bulbi sănătoşi, tari şi mari (diametrul de minim 3,5 cm) şi pot fi cultivaţi în casă. Speciile hibride pitice, care infloresc timpuriu, sînt cele mai bune pentru a fi plantate în casă: laleaua timpurie comună, laleaua „bătută” timpurie, laleaua Kaufman, laleaua Greigii.

Lumea vie Lalele tulipa origine, varietati /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Lumea vie: Crini lilium origine, varietati

Crinii fac parte din familia Lilium şi sînt printre cele mai vechi plante cultivate de omenire. Originea lor este incertă, dar se pare că au apărut în Asia şi bazinul mediteraneean. Prima descriere apare în China unde plantele înfloreau pînă la sfîrşitul toameni în 3 variante de culori: mov, galben şi roşu. În Asia Mică în mileniul II înaintea erei creştine bulbii de crin erau cultivaţi în scopuri medicinale. În lumea antică grecii şi romanii era folosit împreună cu trandafirul şi laurul pentru a încununa frunţile învingătorilor şi ca ofrandă adusă zeiţei frumuseţii pentru că simboliza speranţa şi triumful. De asemenea, îi foloseau la rîndul lor pentru tratamente medicinale.

Crinul este o plantă perenă ierboasă cu rol ornamental, are flori mari, parfumate (cu un miros îmbătător), cu diverse culori (alb, roşu, mov, galben, roz sau portocaliu). Există peste 100 de specii de crini, iar mirosul crinilor diferă în funcţie de specie: la unele este mai intens, care se menţine mai mult timp, în timp ce alte specii nu au nici un fel de parfum. Crinii cresc şi înfloresc în special pe terenurile luminate şi ferite de vînturi puternice, deşi cerinţele pentru factorii de mediu diferă mult de la o specie la alta: unele nu rezistă la ger, altele cresc şi pe terenuri umbrite. Majoritatea speciilor de crin au nevoie de multă apă primăvara, cînd creşterea vegetativă este mai accentuată. Crinii se dezvoltă foarte bine în soluri uşoare, afînate, un pic acide.

Lumea vie Crini lilium origine, varietati /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Lumea vie: Trandafirul origine, varietati

Rosa L. (numele oficial al trandafirului) este un gen de plante ornamentale perene din familia Rosaceae originar din regiunile subtropicale şi continentale ale emisferei nordice. Genul cuprinde peste 200 de specii de arbuşti erecţi, deseori spinoşi, şi cîteva zeci de mii se soiuri cu diferite culori începînd de la roşu (cel mai vechi soi), continuînd cu roz, galben, mov şi multe altele. Frecvent se obţin combinaţii unice, frumoase şi variate, iar frumuseţea culorilor este completată la unele specii şi de parfumul inconfundabil.

Planta obişnuită are tulpina acoperită cu spini, care poate fi căţărătoare sau tîrîtoare, cu înălţime variabilă în funcţie de soi (0,5 – 4 metri) şi fructul ca măceşele trandafirului sălbatic (Rosa canina) care creşte în formă de tufişuri în regiunile aride cu soluri calcaroase. Adică fructul este cărnos este urceolat sau sferic, cu multe ovare, stilul cu stigmatul capitat. Frunzele pot fi caduce sau persistente, sînt alterne, imparipenat compuse, cu peste 11 foliole, rar simple, însoţite de stipele. Florile au 5 sepale, 5 petale şi un număr mare de stamine şi stile. Ele pot fi pauciforme, solitare, umbeliforme sau dispuse în raceme umbeliforme şi au un spectru variat de culori.

Lumea vie Trandafirul origine, varietati /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Lumea vie: Originea ciinilor si domesticirea lupilor in China / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania

Lumea vie Originea ciinilor si domesticirea lupilor in China / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

 

De-a lungul ultimilor ani am auzit diverse teorii asupra migraţiei oamenilor din Africa spre Asia şi Europa, inclusiv cu informaţii despre genetică şi ADN-ul mitocondrial (transmis pe cale maternă, rămîne tot timpul constant). După cum probabil v-aţi dat seama deja, cîinii şi caii au însoţit rasa umană de multe milenii, lor li s-au alăturat mai tîrziu şi alte animale de casă precum pisicile şi găinile. Se poate spune chiar că unele specii, precum cîinii şi caii, au influenţat mult specia umană aşa cum aceasta le-a influenţat la rîndul ei, dar asta este o altă poveste.

Nu cred că se poate cu siguranţă cînd a fost domesticit primul strămoş al cîinilor actuali, dar zilele trecute am aflat dintr-un articol publicat în Past Horizons despre studiul care ar confirma teoria că cîinii sînt descendenţi ai lupilor domesticiţi într-o regiune din sudul Asiei, undeva pe fluviul Yangtze în China. Conform acelui studiu, regiunea respectivă ar fi principala sau probabil singura zonă în care lupii au fost domesticiţi de oameni. Cercetătorii se bazează pe genetică, morfologie şi comportamentul cîinilor care spune că sînt descendenţi direcţi din lupi, deşi nu a fost niciodată stabilit foarte clar din punct de vedere ştiinţific unde în lume a început domesticirea lor.

O altă variantă a zonei în care au fost domesticiţi strămoşii cîinilor este Orientul Mijlociu. Pe parcursul desfăşurăii studiului cercetătorii au găsit contribuţii genetice minor din încrucişări între rasele de cîini şi lupi şi în alte regiuni geografice, inclusiv Orientul Mijlociu, dar ei susţin că principala zonă este în China.

Au fost implicaţi cercetătorii de la KTH: Peter Savolainen, Mattias Oskarsson och Arman Ardalan care lucrează la Laboratorul pentru Ştiinţa Vieţii (Science for Life Laboratory – SciLifeLab www.scilifelab.se), o colaborare dintre Intitutul Regal de Tehnologie KTH (KTH Royal Institute of Technology), Universitatea din Stockholm, Institutul Karolinska şi Universitatea Uppsala.

Etimologia locurilor din Bucuresti / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania

articol Etimologia locurilor din Bucuresti / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

 

Ştiţi ce-nseamnă etimologie, nu? Originea unui cuvînt sau a unei denumiri. Am fost curios de cînd mă ştiu referitor la originile diverselor lucruri din jurul meu, aşa că n-am putut să nu rezist să vă împărtăşesc şi vouă etimologia diverselor locuri din Bucureşti de care am auzit mulţi, prin intermediul mass-mediei, chiar dacă n-am ajuns niciodată pe acolo. Am primit textul de mai jos într-un mesaj. Acum multe dintre fostele localităţi şi zone istorice sînt cartiere ale Bucureştilor.

Balta Alba – Aici se afla o groapa de var unde in vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumatilor. Cand ploua, locul devenea o balta. Alba.

Baneasa – Nevasta banului. In cazul de fata, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.

Berceni – Francisc Rákóczi al II-lea pleaca la turci (nici el nici turcii nu se intelegeau cu Habsburgii, iar asta ii facea prieteni). La fel procedeaza si o parte din apropiatii lui Rákóczi. Mai exact o ceata de husari condusi de groful Miklós Bercsényi. Nu stiu daca au stat doar ca sa-si traga sufletul ori s-au oprit de tot, cert este ca, undeva la sud de Bucuresti, husarii Berceni au luat o pauza.

Colentina – Probabil e doar o legenda (asemanatoare cu legenda numelui Bucurestilor). Astfel, Colentina vine de la “colea-n-tina” – cu referire la locul baltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci intr-o batalie. O vreme s-a numit si “Olintina”.

Cotroceni – Numele ii vine de la “a cotroci”, “cei care “cotrocesc”. Un vechi regionalism care inseamna “a cotrobai”, “a scotoci”, “a scormoni”.

Cringasi – Etimologia este evidenta. Cindva acolo era o prelungire din Codrul Vlasiei – un cring. Acolo traiau, normal, cringasii.

Damaroaia – aceasta mosie parcelata a apartinut boieroaicei Maria Damaris.

Dealul Spirii – Dupa numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea si “Spirea”), care a ridicat in 1765 pe Dealul lupestilor o biserica (Spirea Veche).

Dristor – provine de la breasla piuarilor care si-au avut satul in aceasta parte a Bucurestilor. Asezarea mesterilor piuari care se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosita la fabricarea postavului si dimiei. Piuarii fabricau «darste» si pentru sutele de mori de pe cursul Dimbovitei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanta economica pentru tirgul Bucurestilor.

Drumul Taberei – Tudor Vladimirescu intrind in Bucuresti pe la vest in anul 1821, si-a asezat acolo tabara de panduri.

Ferentari – paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinata origine a numelui: vine din latina “Ferentarius” – Soldat din infanteria usoara a legiunilor romane. Dupa unele opinii, aici s-ar fi aflat cimpul de exercitii al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.

Floreasca – dupa numele boierilor care au stapinit locurile respective: Florestii.

Ghencea – provine din turca. Pe vremea fanariotilor Ghenci-aga era seful arnautilor din garda domneasca. Aici s-a ridicat o biserica. Biserica era a Ghencei.

Giulesti – O proprietate boiereasca: a Julestilor.

Lipscani – din slava – Lipsk, Lipsko (“locul cu tei”). Acest “loc cu tei” este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniti in Bucuresti cu lucruri aduse de la tirgul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.

Militari – In secolul 19 aici era zona de instructie militara, probabil si o garnizoana. O vreme a functionat aici “Pirotehnia Armatei”.

Pantelimon – isi ia numele dupa Manastirea Sf. Pantelimon. In greaca “pan” inseamna “tot” si “éléïmon” inseamna mila. Panteleimon = cel milostiv, intreg-milostivul.

Rahova – Aici e simplu. Numele e relativ nou si vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere botezate in secolul 19 spre aducere aminte a Razboiului de Independenta: Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei si Calea Dorobantilor.

Salajan – Un nume si mai nou. Nu vine de la Salaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut si sub numele de Leontin Salajan.

Titan – isi ia numele de la fabrica de ciment “Titan” construita la inceputul secolului XX.

Vitan – De la D. Papazoglu aflam ce-i ala un vitan: “În ocolul orasului, spre nord, este cimpia Vitanului, unde vitele orasenilor îsi aveau pasciunea”.