Un mare om de afaceri român este internat în spital pentru ceva operaţie de rutină, într-o încercare de a scăpa de nişte acuzaţii pe care procuratura încerca să i le pună în cîrcă. Nervos şi furios pe toţi el se poarta foarte urît cu tot personalul medical, de la medici pîna la femeile de serviciu, de parcă i-ar fi fost cei de pe urmă angajaţi. Numai asistenta-şefă pare să-l suporte.

Într-o zi, încercînd să-şi îndeplinească îndatoririle zilnice, ea ii spune:

– Trebuie să vă iau temperatura. Dar pentru asta nu pot folosi un termometru oral, ci unul rectal… întoarceţi-vă şi faceţi-vă disponibil fundul.

Omul se înfurie şi înjură, ca de obicei, dar pînă la urmă se întoarce pe burtă şi-şi dă jos pantalonii. După ce asistenta îi înfige adînc termometrul în fund, ea zice:

– Trebuie să mă ocup de ceva, cîteva minute. Nu te mişca, revin imediat.

Şi pleacă, lăsînd uşa salonului larg deschisă. Omul strînge din dinţi, spumegînd de furie, stînd aşa şi auzind oamenii chicotind pe culoar, făcînd poze sau chiar rîzînd în hohote prin saloanele de spital alăturate. La un moment dat vine doctorul în salon medicul şi întreabă nedumerit:

– Ce se petrece aici?

Încă foarte furios, aproape înebunit, pacientul răspunde:

– Ce, doctore, n-ai mai văzut un om căruia i se ia temperatura?!

Medicul îi răspunde vizibil amuzat:

– Ba da, dar nu cu o lalea!…