Aseară eram în maşină prin oraş şi aveam radioul pornit. Una dintre ştirile pe care le-am auzit m-a făcut să ascult cu cea mai mare atenţie apoi să devin nehotărît: nu ştiam dacă urma să rîd în hohote sau să încep să înjur ca un birjar din cauza nesimţirii şi tupeului unora. Nu îmi place să înjur, mi se pare o metodă foarte ineficientă de protest, aşa că am ales prima variantă. Să rîd. Şi am rîs chiar bine. Nici asta nu a fost cu adevărat o soluţie, dar măcar mi-a oxigenat un pic sîngele şi am început să raţionez mai bine.

Nu ştiu dacă era reluarea unei ştiri mai vechi (de săptămîna trecută) cu actualizările necesare sau era una nouă, dar era una pe care doar Absurdistanul românesc o putea genera. Singurul motiv pentru care nu am încadrat-o acolo este că domeniul politic este mult mai potrivit pentru ea. Pe de altă parte, sper că a fost doar o glumă dar, nefiind atent de la început, am trecut peste menţiunea respectivă a farsei.

Pe scurt, din ce am reţinut, ştirea spunea că guvernul a făcut un cont în care toţi cei care doresc pot face donaţii pentru ieşirea din criză. Angajaţii persoanelor juridice care aparţin statului şi care nu se încadrează în reducerile de 25% (de exemplu angajaţii CEC) şi ale căror salarii sînt peste valoarea de 5000 de lei vor fi obligaţi să doneze nişte bani statului o parte a banilor pe care îi primesc.

Cu alte cuvinte, statul primeşte donaţii obligatorii. Dacă ăsta nu-i furt atunci ce este?

Articol preluat de aici.